Prima sîmbătă din luna lui februarie este declarată, tradiţional, “Ziua întîlnirii cu absolvenţii”. Ziua în care absolvenţii instituţiilor de învăţământ îşi dau întâlnire cu foştii colegi şi profesori, pentru a depăna amintiri şi a vorbi despre realizările de peste ani .
Este ziua în care foştii elevi revin în clasele şi băncile care acum nu mai sunt ale lor, dar care cîndva le erau confidente la bine şi la rău, la studii şi la năzbâtii, la lucrări de control, cu copiuţe prin mâneci sau cu cărţi pe genunchi. “Dacă pereţii ar putea vorbi, multe lucruri ar spune…” spune un absolvent.
Întradevăr anii petrecuți pe băncile liceului alături de o mulțime de colegi care uneori îi considerăm mai buni sau mai răi , nu se uită niciodată. De nenumărate ori fiecare dintre elevi rostea : ”m-am săturat de orele astea complicate și de profesorii severi care nu ne înțeleg niciodată” , ca mai apoi peste ani să realizeze un lucru, că anii frumoși și năzbîtioși petrecuți în liceu nu se vor întoarce niciodată.
Ziua Întîlnirii cu absolvenții oferă totuși o maximă posibilitate de a-ți revedea foștii colegi de bancă și de clasă, mult iubiții profesori pe care îi urai la nesfîrșit cînd iți punea cîte o notă mai rea,și nu în ultimul rînd sălile de clase , în care o dată aruncîndu-ți privirea îți răscolește trecutul regretabil.
Intrînd peste ani în școala în care ai învățat și tu cu mulți ani în urmă, și văzînd pe coridoarele imense o mulțime de elevi care își fac și ei studiile aici, îndata ți se trezește un sentiment nostalgic care te face să-ți reamintești de clipele splendide și ireversibile petrecute aici alături de foștii colegi.
Și totuși rădăcinile fiecărui om încep de pe băncile școlii. Mai frumoase și mai amuzante decît clipele petrecute la școala nu vom mai avea niciodată. Din tot ce a fost cîndva frumos și interesant, rămîne doar o amintire pe care o trăim asemeni unui vis.
*****************************************
Un articol de Mariana Rîțoi pentru Yupi.md
