În pasul ștrengarului

bianca-zboara-pe-apa-300x261Ar trebui să avem cel mai mult curaj exact când avem nevoie şi anume în momentul în care te simţi incapabil să iei o decizie şi s-o duci la capăt. Dar cine mai vede în ziua de azi viaţa ca pe un front în care te lupţi cu tine însuţi, cu răbdarea ta, cu încăpăţânarea şi nemulţumirea, cu neîncrederea şi orgoliul, dar mai ales ca pe locul unde mintea şi sufletul sunt pregătite să se dueleze pe viaţă şi pe moarte oricând prind o ocazie.

Presimt că oamenii cei mai buni merg înainte indiferent de cine sau ce le iese în cale dintr-o inerţie păcătoasă de a se ţine în picioare. Şi astfel, reuşesc!

Când te uiţi în urmă nici nu-ţi dai seama prin ce ai trecut, ţi se pare povestea altuia, mai degrabă un lucru inventat să te înalţe în ochii celorlalţi, pentru că tu deja ai trăit.
Te sperie mai mult ideea că nu vei mai fi capabil să faci asta încă o dată dacă din nefericire trebuie.

Nu cred că soarta te bagă în aceeaşi groapă şi te acoperă cu acelaşi pământ… fără aceleaşi griji şi fără aceleaşi lupte şi reuşite.

Exponenţialul nu-l prea simţim dintr-un motiv absolut normal: am crescut, am depăşit multe obstacole, iar riscul dacă nu este mai mare nici nu-l luăm în considerare. Până şi pericolul poate deveni anodin dar paradoxal letal.

Eu nu vreau doar să merg, vreau să salt şi să zbor. Pământul nu este nevoit să mă suporte şi să ajungă să mă îngroape
Prefer să mă disipez în cele patru zări pentru că se poate reinventa curajul!

      Articole recomandate