Imaginile crunte a crizei din Spania: aeroporturi fără avioane, cartiere de lux pustii

Din Castellon până în Valencia, Spania este cuprinsă de criză. Un reportaj Daily Mail încearcă să descopere cum a ajuns a patra economie a Europei în pragul dezastrului şi cum arată drumul Spaniei spre anarhie. În Spania, lucrează peste un milion de români, care sunt şi ei afectaţi de criza economică iberică.

În Castellon, un nou aeroport internaţional a fost inaugurat cu mare fast acum 15 luni. Carlos Fabra, un carismatic politician local, promitea că aeroportul va atrage 600.000 de pasageri pe an, urmând să transforme această zonă subdezvoltată într-o Mecca turistică din estul Spaniei. Când te apropii însă de intrare, îţi dai seama că ceva a mers deosebit de prost.

Toate instalaţiile sunt gata, turnul de control, zona pentru bagaje, birourile de check-in, restaurantele. Totuşi, pistele sunt goale, iar cerul de deasupra este învăluit de o linişte ciudată. Niciun avion nu a aterizat vreodată în Castellon. Acesta este doar unul dintre cele 24 de noi aeroporturi regionale construite în Spania în anii de boom economic, care a costat 150 de milioane de euro. Alte 30 de milioane de euro s-au dus pe promovare, inclusiv 2,5 milioane de euro sponsorizare pentru echipa locală de fotbal – Villarreal.

Niciun operator aerian nu şi-a arătat interesul pentru acest aeroport, iar autoritatea aeriană spaniolă nu a licenţiat aeroportul. Singurul lucru care se mai construieşte acum la aeroportul din Castellon este o statuie de 25 de metri a lui Fabra, părintele fondator al aeroportului, care acum este acuzat de corupţie, într-un dosar fără legătură cu aeroportul. Statuia costă 300.000 de euro.

 

Economia Spaniei se află în mare dificultate, în această săptămână miniştrii de finanţe ai Eurozonei fiind de acord să dea Spaniei un împrumut de 30 de miliarde de euro şi mai mult timp pentru aplicarea unor măsuri de austeritate. În timp ce guvernul a pus în aplicare imediat o mărire a TVA şi reduceri de buget la autorităţile locale, mii de oameni au ieşit în stradă la Madrid, unde s-au luptat cu Poliţia.

 

Printre câmpurile pline de grâu, viile şi livezile cu citrice, viaţa în Spania pare că merge la fel ca înainte. Dacă intri în vorbă cu oamenii, nu e deloc aşa. În parcuri şi pieţe, mulţimi de tineri se plimbă fără niciun rost. În unele zone, jumătate dintre cei sub 25 de ani nu au de muncă şi nici nu au vreo speranţă că îşi vor găsi de lucru.

“Aici era o regiune prosperă, care producea cireşe şi alune minunate şi era de muncă pentru toată lumea. Acum, când apare la primărie un anunţ cu un loc de muncă, se face o coadă de 25 de oameni”, povesteşte Belen Soler, 46 de ani.

Afacere după afacere, magazin după magazin, toate se închid. Casele sunt abandonate, cheile sunt cedate băncilor. Şantierele sunt încremenite în timp, se descompun la soare. Departe de staţiunile animate, Spania este mereu adormită în această perioadă a anului, însă acum pare că a căzut într-o comă profundă, ireversibilă.

La jumătate de oră de Madrid, în Sesena, dezvoltatorul Francisco Hernando a promis că va crea “Manhattan-ul din la Mancha”: un complex rezidenţial vast, pentru profesioniştii care nu-şi permit să trăiască în capitala Spaniei. În blocurile de opt etaje, cu 13.000 de apartamente, ar fi urmat să trăiască peste 25.000 de oameni.

Acum, deşi un apartament de două camere poate fi cumpărat cu 76.000 de euro, la o treime din preţul original, complexul este gol. Într-un bloc cu 560 de apartamente, locuieşte un singur om: un agent de pază care nu a rezistat ofertei la apartamente de la parter. Restul apartamentelor sunt în mâinile băncilor, care nu au ce face cu ele.

În Valencia, provincia cel mai greu lovită de criză, copiii trebuie să-şi aducă la şcoală săpun şi hârtie igienică, la un loc cu manualele. Numărul elevilor dintr-o clasă a crescut, spitalele nu mai pot plăti medicamentele pacienţilor, iar pensionarii trebuie să plătească 60 de euro pentru medicamente care până acum erau gratuite.

Milioane de spanioli şi-au depus economiile în bănci locale aparent solide, din lanţul High Street, care controlau jumătate din sectorul financiar spaniol. Astăzi, doar 11 dintre cele 45 de filiale mai sunt deschise. Catastrofa acestei bănci este grăitoare pentru proasta gestionare şi corupţia care au dus la precipitarea La Crisis, cum numesc spaniolii armaghedonul economic în care au intrat.

Într-un sistem cu regulamente misterioase, aceste bănci nu au fost conduse de bancheri independenţi, ci de politicieni locali şi interpuşii lor, ale căror decizii erau susţinute de reprezentanţii deponenţilor, adică nişte oameni care habar nu aveau de finanţe. Printre aceşti oameni care aveau putere de decizie asupra unor operaţiuni de milioane de euro, s-au numărat un asistent de recepţioner, o profesoară de dans sau un psiholog de universitate.

Cu două zile înainte să se prăbuşească, o astfel de bancă a împrumutat 250 de milioane de euro guvernului regional de la Valencia, care rămăsese fără bani. Acum, oamenilor care şi-au pierdut economiile li se propun acţiuni la banca preluată de un nou proprietar, care valorează mult mai puţin decât sumele pe care le aveau depozitate.

Răbdarea spaniolilor se apropie de limită, iar ţara stă pe un butoi de pulbere. Precum mai demult în Marea Britanie, minerii au început să se revolte şi să se lupte cu forţele de ordine. Zilele trecute, o astfel de revoltă a ajuns şi la Madrid, unde minerilor li s-au alăturat mulţi alţi protestatari, iar poliţia a fost nevoită să tragă gloanţe de cauciuc pentru a-i îndepărta.

      Articole recomandate