Cu toţii trecem prin aceleaşi perioade în viaţă: copilăria, când toţi trebuie să aibă grijă de tine şi ai senzaţia că toată lumea e la picioarele tale; maturitatea, când trebuie să ai grijă de toţi ceilalţi şi eşti la picioarele lumii; bătrâneţea, când toţi trebuie să aibă grijă de tine şi nu ştii pe ce lume trăieşti. Şi mai există acele persoane care…

Acele persoane pentru care poveste nu este o istorioară în care un cal zboară, ci un frigider în care mâncarea ocupă mai mult spaţiu decât gheaţa şi în care bucatele care conţin carne rezistă mai mult de 20 de minute; acele persoane care merg la culcare atunci când le e foame, când au de pregătit un proiect important pentru ziua de mâine sau pur şi simplu trebuie să meargă la cursuri – studenţii, care au năvălit în Chişinău cu o lună în urmă, cumpărând toate abonamentele pentru troileibuz şi toate pateurile ieftine dar expirate de prin magazine, se confruntă, deseori, cu o problemă existenţială: au chemat o fată frumoasă la o întâlnire, ea a acceptat, afară ninge, iar banii îi pot număra fără a scoate mâinile din buzunare.

Soluţia?

Parcurile din Chişinău.

Grădina Publică “Ştefan cel Mare şi Sfânt”, A.K.A. Parcul Central

De cea mai mare popularitate în rândul tinerilor, studenţilor în special, se bucură parcul care e amplasat în inima Chişinăului, fiind la o distanţă relativ mică de căminele studenţeşti, excluzând astfel necesitatea de a utiliza transportul public pentru a ajunge la el. De asemenea, istoricul bogat al parcului îţi permite să îi zici domnişoarei, care se plânge de frigul de afară că tu, de fapt, ai adus-o într-un muzeu, iar acest parc, cu toate busturile şi copacii săi înalţi îţi permite să trăieşti în Chişinăul secolului XX. Succes cu această afirmaţie.

Parcul „Valea Morilor”

Un alt parc, amplasat la o distanţă convenabilă faţă de USM, dar şi de unele cămine studenţeşti, este o soluţie convenabilă în cazul în care eşti student şi realizezi că nu ai bani cu o oră înainte de întâlnire. Suprafaţa sa de circa 114 hectare vă va permite să vă cunoaşteţi cât mai bine în timpul unei plimbări, excluzând practic riscul de a trece de mai multe ori prin acelaşi loc. De asemenea, acest parc, conform unor studenţi, este preferatul lor pentru că nu prea există cafenele prin împrejurimi.

Parcul “Valea Trandafirilor”

Cu o suprafaţă de 145 de hectare şi locul unei foste plantaţii de trandafiri, acest parc vă poate surprinde pe ambii, atât cu frumuseţea sa pe timp de iarnă, cât şi cu aleile sale întortocheate. “E unul dintre parcurile mele preferate”, relatează un student din anul 3. “Te poţi preface că te-ai rătăcit şi nu ştii drumul înapoi, iar raritatea oamenilor pe timp de iarnă, cu excepţia studenţilor, îl face un loc perfect pentru a te rătăci cu o fată.”

„E un loc plin de amintiri pentru mine” relatează o absolventă, cu un zâmbet trist pe buze. „Una dintre frazele mele preferate, pe care le-am auzit de la mulţi băieţi în acel loc, iarna, era formulată diferit de fiecare dată, dar avea acelaşi mesaj: Nu vroiau să mă cumpere cu locuri pompoase, să mă cucerească cu banii lor, ci vroiau să-mi arate cine sunt ei cu adevărat şi vroiau să facă asta, nu ştiu de ce, în sânul naturii.”

Dendrarium

O alegere puţin mai luxoasă, Dendrarium-ul, care e amplasat în sectorul Buiucani, reprezintă locul ideal pentru o plimbare pe timp de iarnă. Lacul îngheţat, râuleţul cu apă mai rece decât inima fostei tale, precum şi liniştea şi lipsa oamenilor în parc, create de preţul pe care trebuie să-l plăteşti la intrare (2 lei pentru elevi, 4 pentru adulţi), îţi permit să savurezi cu adevărat clipele petrecute cu persoana iubită, iar aleile largi, mărginite de trandafiri şi copaci înalţi îţi pot atrage privirea, făcându-te să uiţi de faţa ei îngheţată, care exprimă o grimasă înfricoşătoare.

Acestea nu sunt unicele parcuri din Chişinău care sunt vizitate de studenţi iarna, dar sunt cele mai preferate, conform unor studii efectuate de către savanţii britanici, atât pentru că au o suprafaţă mare, care prezintă un avantaj pentru plimbări lungi, cât şi pentru că sunt pustii iarna. Într-atât de pustii, încât nu există imagini care să conţină atât aceste locuri, cât şi zăpadă.