Chiar dacă este înrădăcinată în inima Moldovei, dese ori uităm de existența ei – mica și autonoma Găgăuzia. Încorsetată în partea de sud a țării, și-a obținut independeța față de Chișinău în urma războiului civil din 1992.
Acum pe suprafața Unității Teritorial-Autonome trăiesc peste 170.000 de oameni, majoritatea fiind de etnie turcă, dar convertiți la creștinism.
Parcă desprinsă din vechile ilustrate sovietice, cu sate mici, câmpuri verzi aruncate pe dealuri și case cu pervazuri vechi de lemn, Găgăuzia pare un colț de rai uitat de Dumnezeu.
Următorul fotoreportaj creionează imaginea decorului găgăuz:
Un paznic de kolhoz (cooperativă agricolă), stând de vorbă cu un sătean. Avdarma
Şofer la kolhoz
Vasile, pensionar, lucrează o lună pe an la kolhoz, pentru a-şi spori veniturile. Avdarma
Un muncitor agricol îşi ia prânzul (borş de casă) la marginea câmpului. Comrat, capitala Găgăuziei
Doi paznici şi un câine la aerodromul Ceadir-Lunga, închis în 1995 în urma prăbuşirii unui avion, cu urmări grave. Locul a devenit faimos când câţiva cetăţeni au încercat să fugă din URSS şi să ajungă la Istanbul deturnând un avion şi ameninţând piloţii. Din păcate pentru ei, au ajuns la Moscova.
Pensionare care vând borş şi verdeaţă. Comrat
Stepan (stânga), în vârstă de 64 de ani, bea vin roşu cu un vecin, în pivniţă. Stepan crede că vinul roşu îl va vindeca de radiaţiile la care a fost expus în Kazakhstan, între 1971 şi 1972, când şi-a făcut serviciul militar într-o zonă unde se testau arme nucleare pe animale. Astăzi, luptă cu o boală a sângelui şi doa el şi alţi trei din cei 12 colegi mai sunt în viaţă. Toţi trei sunt bolnavi. Etulia
O femeie de serviciu, între două grupe de copii. Tabăra Etulia
Mireasa trebuie să danseze pe două melodii tradiţionale, în hainele ei “de oraş.” Joltai
Fotograf: Petruț Călinescu
