Deşi blamată de regulă, pentru conotaţiile sale cu iz de superficialitate şi chiar de neseriozitate, flecăreala îşi are şi părţile ei bune, constituind un liant neaşteptat în viaţa de cuplu.
Potrivit unui studiu coordonat de Robb Willer, profesor-asociat la Satnford University, flecăreala constituie un fel de panaceu universal pentru creier, atunci când se menţine, evident, în limitele unei matrici controlabile.
Iată, aşadar, cum o porţie de „bârfă sănătoasă”, poate ajuta la diminuarea stării de stres, mai cu seamă în relaţia de cuplu, unde motivele generatoare de tensiuni, nu ezită să-şi facă simţită prezenţa.
E limpede că, de regulă, două persoane se simt mult mai bine când flecăresc pe seama altuia, decât atunci când îl elogiaza, deşi aceasta nu reprezintă o situaţie general valabilă.
Specialiştii au reuşit însă să demonstreze ştiinţific faptul că există o corespondenţă directă între flecăreală şi diminuarea ritmului cardiac, astfel încât, odată cu înregistrarea unui ritm mai puţin accelerat, stresul este redus la rândul său, în mod considerabil.
Mai mult decât atât: Paola Vinciguerra, psiholog şi preşedinte al Asociaţiei Europene Pentru Persoanele Afectate de Atacul de Panică (EURODAP), susţine că „flecărind pe seama unor evenimente petrecute altuia, se creează senzaţia de auto-protecţie în faţa unei eventuale situaţii similare, care ar putea afecta vorbitorul”.
În alte situaţii însă, efectul flecărelii poate avea chiar un remarcabil potenţial eliberator, ca şi cum împărtăşirea unei anumite informaţii, ar contribui la diminuarea senzaţiei apăsătoare a deţinerii unui secret deranjant, dezagreabil.
„Spre exemplu, dacă asist la o scenă în care soţul prietenei mele o tradează cu o alta, destăinuind acest lucru unei terţe persoane, înlătur oarecum senzaţia neplăcută de complicitate la adulter”, explică specialista.
Pe de altă parte, se pare că, lasându-ne din când în când, să alunecăm în braţele unei dulci şi nevinovate flecăreli, reuşim să ne detaşăm oarecum de propriile probleme, evitând tendinţa periculoasă de dramatizare a acestora.
Efectele benefice se rezumă însă la situaţiile în care alte persoane nu au de suferit de pe urma răspândirii unor informaţii incorecte şi mai cu seamă, acordând mare atenţie toboganului care poate sa conducă la exagerare, când flecăreala se poate transforma într-un comportament obsesiv.
Roxana Iorgulescu
