Odată cu dezvoltarea ştiinţei, a medicinei şi a sistemului educaţional (în alte ţări), omenirea pare să devină din ce în ce mai puţin periculoasă, iar acţiunile indivizilor de pe Terra par a fi mai calculate, mai logice.Cel puţin, am încetat să tratăm hemoroizii cu fier încis, sau să credem că suntem atât de importanţi, încât am fi centrul Universului.

Cu toate acestea, mintea umană pare a avea multe secrete ascunse de noi, secrete care duc uneori la urmări benefice, alteori, la tragedii. Canibalismul, de regulă, este provocat de insuficienţa produselor alimentare, sau, la unele culturi, de credinţe religioase. Vă prezentăm mai jos 3 cazuri de canibalism care au fost provocate exclusiv de circuitele minţii umane, stârnind oroare în rândurile societăţii. Timp de câteva zile, după care toţi au uitat de ele.

Armin Meiwes, canibalismul şi internetul (Germania, 2001)

Cazul lui Armin Meiwes şi a lui Bernd Jürgen Armando Brandes este notoriu pentru că prezintă, într-o formă înfricoşătoare, ce poate face, de fapt, internetul. Meiwes, de mic copil, avea un vis: să ucidă şi să mănânce un om.
După 29 de ani şi sute de mesaje postate online pe un site menit să aducă împreună oameni care vor să mănânce şi oameni care vor să fie mâncaţi, Meiwes a fost contactat de către Brandes, care a fost de acord să îşi vândă casă, să-şi scrie testamentul şi să vină în vizită la Meiwes pentru o seară romantică, în urmă căreia Meiwes avea să îi taie acestuia organele genitale (după ce avea să încerce să i le muşte) şi să le prăjească într-o tigaie cu sare, piper, vin şi usturoi. Totuşi, un minut de neatenţie şi “friptura” a ars, fiind aruncată câinelui pentru a fi consumată.
Brandes apoi a sângerat până la moarte, timp de 3i ore, în cada lui Meiwes, cel din urmă citindu-i, pe tot parcursul procedurii, dintr-o carte din seria Star Trek. Ulterior, pentru a încinge atmosfera, Meiwes a filmat cum îi taie gâtul lui Brandes, după care l-a tăiat pe acela în bucăţi şi l-a băgat în frigider, hrănindu-se cu el timp de 10 luni.
După ce a fost arestat şi condamnat pe viaţă, Meiwes s-a făcut vegetarian, nu înainte de a declara că el cunoaşte, personal, circa 300 de canibali din Germania.
Imaginile video, în care Meiwes taie corpul, sunt ţinute în secret de către guvernul german. Însă, ca de obicei, câteva imagini au ajuns la public. Noi, desigur, n-am dori ca aceste imagini să ajungă la public, pentru că sunt destul de terifiante.

Mâncătorul de feţe din Miami (2012)

Unul dintre riscurile la care te supui în momentul în care încerci droguri noi este acel de a ataca o persoană şi de a-i muşca faţa, în sensul cel mai propriu posibil. Cel puţin, asta este una dintre versiunile poliţiei din Miami în legătură cu incidentul care a avut loc pe data de 26 mai, 2012.

Ofiţerul de poliţie care a tras şase gloanţe în atacatorul cu numele Rudy Eugene, care nu făcea altceva decât să stea deasupra unui om al străzii, pe care l-a lăsat fără conştiinţă cu câteva clipe înainte, şi să-i mănânce faţa, a declarat că nu a văzut nimic mai terifiant în toată cariera sa de poliţist.

Totul a început când Rudy Eugene, în pielea goală, s-a apropiat de Ronald Edward Poppo, un om al străzii, şi l-a acuzat că acela i-ar fi furat Biblia, după care l-a lovit, lăsându-l fără conştiinţă, i-a scos pantalonii şi a început să-i mănânce faţa, inclusiv ochii acestuia, lăsându-l orb.

Ulterior, un martor ocular a strigat la el să înceteze, dar acela continua să-şi ia masa. După ce un ofiţer de poliţie s-a apropiat de el şi l-a avertizat cu arma, trăgând un foc în aer, Eugene a ridicat capul şi, cu bucăţi de carne în gură, a mormăit ceva, întorcându-se apoi la biata sa victimă. Ofiţerul nu a aşteptat mult şi a tras şase gloanţe în Eugene, pentru că acela nu înceta să mănânce după primele două.

După incident, victima a fost transportată la spital cu răni grave (atenţie, imagini şocante!), iar atacatorul a fost supus autopsiei. În stomacul său nu au fost găsite urme de carne, însă câteva pastile de provenienţă necunoscută au fost trimise în laborator pentru a fi verificate, după care, fiind declarate dispărute, au ajuns pe străzile din Chişinău.

Ruşii care şi-au mâncat propriul frate (2009)

Ce faci când propriul tău frate te toarnă la poliţie pentru omor, după care tu ajungi în închisoare pentru 10 ani? Dacă ar fi să le adresezi această întrebare fraţilor Timur şi Marat, în vârstă de 28 şi respectiv, 23 de ani, ei ţi-ar spune, din experienţă, că ar trebui să-l ucizi şi, mai apoi, pentru a ascunde cadavrul în cel mai sigur loc, să-l mănânci.

Totul a început în 1999, în Perm, Rusia centrală, când Timur a comis un omor iar Rafis, ca un frate adevărat, a mers la poliţie şi a raportat omorul. După 10 ani şi multe săpunuri scăpate pe jos prin duş, Timur a ieşit din închisoare şi şi-a convins fratele mai mic, Marat, să-l ajute să se răzbune pe fratele său mai mare, Rafis.

După ce l-au ucis, cei doi i-au mâncat cadavrul timp de 6 luni, declarând poliţiei că fratele lor a dispărut, dar nefiind siguri în declaraţii şi nedorind să ofere mai multe detalii, fapt ce a provocat suspiciuni din partea poliţiei. În urma unui raid şi a unor cercetări mai aprofundate, în grădina şi frigiderul celor doi fraţi au fost găsite rămăşiţele lui Rafis: scheletul său îngropat în grădină, carnea de pe schelet – în frigider.

Fiind forţaţi de împrejurări, cei doi fraţi au recunoscut crima, iar Timur, cu o privire tristă, a declarat că nu vroia să se întoarcă în închisoare unde a petrecut deja 10 ani, iar cadavrul l-au mâncat pentru că nu vroiau ca poliţia să îl găsească.