În ajunul Anului Nou și a altor sărbători de iarnă, care trebuie să aducă lumină și căldură în inimile oamenilor, când toate persoanele își amintesc de familie și rudele îndepărtate, o anumită categorie de oameni este, de altfel, ca și timpul anului, uitată complet, de care doar autoritățile, cât de înjurate de către toți n-ar fi, par să-și facă cât de cât griji.
Andrei, o persoană care își trăiește viața cerșind pe străzile unui oraș pe care nu o să-l numim pentru a nu supăra nici locuitorii, nici persoana în cauză, s-a uimit când persoana care ne-a povestit această istorioară s-a oprit din pasul ei grăbit și i-a dat una dintre cele 2 gogoși pe care le mânca. Așa cum era el, așezat pe un loc cald, acoperit cu o plapumă veche și găurită pe care ținea o cutie aproape goală, s-a ridicat cu greu și i-a strâns mâna persoanei a cărei nume va rămâne necunoscut.
Soarta a făcut ca prin zonă să se afle o cafenea portabilă, iar restul e deja istorie. Istorie în care Andrei și-a povestit scurta lui viață care începuse atât de bine, dar care se va sfârși în mod tragic, dacă, pe frigul de afară, nu s-a sfârșit deja.
De ce a fost atât de uimit Andrei de gestul străinei? Pentru că, după cum zice el, „oamenii de obicei trec și-mi aruncă bănuți sau poate lei ca unui câine, și, după atâția ani, m-am obișnuit să fiu tratat ca un câine. Ba chiar mă uit la oameni ca un câine și trec strada tot ca ei. Un câine al străzii, iată ce-am devenit.”
Și nu a fost așa mereu. Andrei a făcut o școală normală, a avut prieteni, s-a îndrăgostit și a fost și căsătorit. Totul părea a merge bine și viitorul părea a fi promițător. După ce a terminat școala, zice el, credea că toată lumea e la picioarele sale și va putea fi cel mai bogat și influent om din lumea asta. Și mergea spre asta. Intrase la facultate, o absolvise cu brio și era gata să meargă în lumea mare, să facă milioane și să devină o personalitate notorie.
Dar totul s-a dovedit a fi diferit. Lumea nu era chiar atât de deschisă persoanelor care vor s-o guverneze și să facă bani mulți fără mult efort și într-un timp record. Își găsise o slujbă de funcționar minor, unde lucrase timp de mai multe luni și unde progresa încet, dar la un preț enorm. Nu mai avea atâta timp liber ca odinioară. Nu avea timp liber deloc. Alerga mereu, iar în weekend învăța fie o altă limbă, fie ceva legat de marketing sau își petrecea timpul alături de soția sa, care devea din ce în ce mai nervoasă.
Într-un final, totul s-a dus de râpă când a dat de jocurile de noroc. A început totul de la sume mici, iar apoi, cu timpul, sumele pierdute în fiecare seară au început să crească, încet, încet, până când Andrei ajuns să împrumute bani de la cunoscuți. După ce aceștia, într-un final, l-au refuzat, el s-a adresat la o bancă de economii, care nu refuză aproape pe nimeni care are un apartament. A luat banii, i-a pierdut, și-a pierdut apartamentul și a divorțat.
Așa a ajuns Andrei să înghețe, de revelion, în stradă, încălzindu-se doar cu corturile deschise pentru a-i ajuta pe cei ca ei care, din nefericire, sunt mulți. Foarte mulți.
”Am încercat să apuc viața de gât și să fac ce vreau cu ea. Drept răspuns, m-a apucat ea de gât și mi-a luat tot ce aveam. T*rfa.”
