Pamantul ne mai arata, din cand in cand, cine este seful aici. Parca natura incearca sa se descotoroseasca pur si simplu de noi.
In jungla cameruniana exista un lac, botezat Nyos.
Nu este prea mare, dar cel mai adanc punct masoara 207 metri. Aceasta adancime si o conexiune cu magma au facut posibila acumularea dioxidului de carbon pe fund, transformat fireste la contactul cu apa in acid carbonic. Inca de la primele ore de chimie ni s-a spus despre acidul carbonic ca este unul foarte slab, el disociind rapid in CO2 si H2O. Putem face reactia usor, agitand o sticla de apa minerala. CO2 pur este de doua ori mai dens decat aerul, asa ca in mod normal sta cuminte in apa sub forma de H2CO3 sau se mentine aproape de sol.
In 1986 insa, aparent inexplicabil, 1.6 milioane de tone de CO2 au erupt din lacul Nyos, avand doua efecte naucitoare. In primul rand, lacul parca a fiert iar forta gazului a generat un val de peste 20 de metri in inaltime, care a maturat copacii si tot ce se mai gasea prin jur. In al doilea rand, CO2-ul a ramas aproape de sol, calatorind divergent de lac, pana in satele apropiate. Gazul a scos oxigenul din mediu si aproximativ 1800 de oameni au murit asfixiati…
Pe 22 mai 1960, orasul Valdivia din Chile a fost culcat la pamant de cel mai puternic cutremur inregistrat vreodata:
9.5 grade Richter.
Au murit atunci 6000 de oameni si cifrele distrugerii au fost relativ mici datorita epicentrului situat intr-o zona mai putin locuita, precum si pregatirii populatiei pentru astfel de situatii (Chile este sediul a numeroase cutremure si oamenii si-au format parca un instinct protector).De la coasta a pornit un val de 25 de metri inaltime, care a maturat apoi orasul Hilo din Hawaii. Se spune ca acel cutremur a echivalat cu 178 de miliarde de tone de TNT.
In 1931, centrul Chinei s-a confruntat cu o situatie fara precedent.
Parca tot universul a vrut sa se razbune pe poporul chinez, folosindu-se de fenomene care pana atunci nu fusesera exacerbate. Cele trei fluvii Yangtze, Galben si Huai au fost supraalimentate de trei ori. Iarna dinainte a fost una cu zapezi grele cazute prin muntii unde fluviile isi au bazinele. Primavara, pe langa topirile care ne inspaimanta si pe noi, a plouat fara precendent. Vara, in anotimpul ciclonic, au fost zece cicloni in loc de doi, asa cum era in mod normal.
Raurile s-au umflat atat de mult, incat 100.000 de kilometri patrati de apa au inconjurat orasul Nanjing, cel mai important din China in acea vreme. Intre 3.7 si 4 milioane de oameni au murit inecati sau in urma foametei si a bolilor priciunuite de inundatii…
Pe 3 mai 1999, o tornada F5 s-a format in apropiere de Amber, Oklahoma. Va imaginati cum este sa sufle vantul cu 512 kilometri pe ora? Exact aceasta viteza s-a inregistrat atunci, fiind si cea mai mare produsa vreodata natural. Tornada a trecut prin Bridge Creek si Moore, ultima fiind o suburbie a Oklahoma City. Pagubele au fost incredibile, 8000 de case fiind spulberate.
Pentru ca un anunt la radio a sfatuit oamenii sa intre in pivnite, dar si datorita traseului tornadei care nu a inclus centrul orasului, au murit atunci 36 de persoane. Putea fi un numar urias de victime, tinand cont de faptul ca masinile au fost aruncate in padure, stalpii au fost practic „crosetati” cu toate cablurile iar casele zburau precum cutiile de carton…
In sudul Indoneziei se afla insula Sumbawa, cu muntele Tambora.Intre 6 si 11 aprilie 1815, Tambora a explodat cu o putere de 52.000 de ori mai mare decat cea a bombei de la Hiroshima si de patru ori mai mare decat eruptia lui Krakatoa din 1883.
Pe o raza de 5 kilometri, vegetatia a fost prajita efectiv. Cenusa si gazele au ramas in atmosfera timp de trei ani, scazand temperatura globala cu 1.3 grade Fahrenheit. 1815 a fost pentru America de Nord si Europa „anul fara vara”. Au murit atunci 92000 de oameni, in cea mai distructiva eruptie din punct de vedere al victimelor umane.
