Cică există o vorbă în popor, că dacă nu te măriți sau te însori după 25, apoi gata, vin strigoii după tine. Hmmm. Pesemne tot niște băbuțe vădane și moșnegei burlaci au inventat asta.
Cum nu o fi, noi, tinerii, nu ne prea doare capul după genul ăsta de declarații. Vorba noastră: cînd o fi, atunci o fi. Principalul să fie bine. Eu nu văd o nedreptate în căsătoriile după 30 de ani, precum nu am nimic împotriva celor de pînă la 20. Adică, în sensul cel mai direct, vîrsta niciodată nu o să spună cît de tare se iubesc cei doi, sau și mai mult, cît de mult o sa fie împreună după. Să trăiești cu prezentul deci e o adevărată calitate a vieții. Iar dacă prezentul te-a prins fără inel pe mînă și îndatoriri de proaspăt căsători, de, încă nu a venit vremea.
Am 22 de ani. Și, ca majoritatea băieților de vîrsta asta, însurătoarea nu îmi trezește încă nici un resentiment. Dar nici nu mă pune pe fugă. Mai rău de genul feminin. Că auzi pe la cotitură crize de isterie că, of, am 27, și încă nimic. Pe de o parte, e corect. Să îți vezi prietenele rînd după rînd ca la colhoz îndreptîndu-se spre altar, să plîngi pentru fiecare, să prinzi buchetul miresii de 4 ori, tot contează asupra stării femeiești. La bărbați, cum am spus, e mai simplu.
În Republica Moldova, ca să știți, sunt cu 130.000 de femei mai mult decît bărbați. Voila. Ca consecînță, asta nu spune nimic. Ca rezultat, aceasta spune totul. Totul începe de fapt, de ziua Sfîntului Andrei, cînd fetele caută să rămînă fără poartă iar băieții să facă haz de necaz. Deși se cam pierde acest obicei, el poate fi simplu raportat la viața reală.
Și anume la termenii dezamăgirii. Dacă o dată nu, de două ori nu, a treia oară cît pe ce și a patra oară cam tot pe-acolo, la fete apare dezamăgirea. La băieți invers, experiența. Și unele se opresc să mai creadă. Păi stai un pic..dacă nu te caută el pe tine, caută-l tu pe el. Ideea e că în secolul luminilor…de pe tastatura Android…nu contează de partea cui aparține inițiativa. Contează rezultatul. Iar rezultatul în cele din urmă trebuie să însemne un cuplu fericit.
Unii zic, că dacă nu ești însurat, ai libertate. Dar cam la un moment dat te saturi și de libertatea asta. Dacă te uiți atent la niște copilași, îți dai seama ă îți imaginezi deja cum ar fi ca ei să îți spună: tata. Șiu asta e așa de interesant.
De fapt, și băieții neînsurați, și fetele nemăritate au cu ce se lăuda. Cu o viață frumoasă, plină de momente perfecte, care nu sunt altceva decît marea plăcere înainte de însurătoare. Acolo, vin alte plăceri. Și alte momente perfecte. Pentru că fiecare moment din viață e perfect în felul său!
