Multe persoane nutresc sentimente deosebit de profunde pentru propriul cîine, ajungînd chiar să se simtă mai legate de acest animal de companie, decît de semenii lor.
Oamenii de știință par să fi descifrat însa misterul care se află la baza acestui comportament, grație unui studiu efectuat de o echipă de specialiști de la Northeastern University, prezentat la ediția cu numărul 108 a întîlnirii anuale a membrilor American Sociological Association.
Rezultatele studiului au fost publicate de Huffington Post, dezvăluind secretul acestui nivel ridicat de empatie din partea oamenilor pentru cîinele lor, pe care îl consideră deseori, un membru al familiei, cu drepturi depline, dacă nu chiar mai răsfățat decît proprii copii.
„Cîinii depind de noi, astfel încît sunt percepuți ca ființe vulnerabile, care au nevoie de ocrotire, asemenea bebelușilor – singura categorie care se bucură de egala atenție din partea părinților lor”, susține Jack Levin, conducătorul studiului.
Faptul că ființele umane adulte, victime ale unor acte de violență, primesc mai puțină compasiune din partea semenilor lor decît un copil mic sau un cățel, se datorează așadar conceptului înrădăcinat în adîncul ființei noastre, potrivit căruia, subiecții lipsiți de apărare „au prioritate” în acest context.
Deși studiul a fost condus cu obiectivul de a demonstra un atare comportament în raport cu „cel mai bun prieten al omului”, Levin sugerează ca același principiu este valabil și în relațiile pe care omul le stabilește cu alte animale de companie, precum pisicile.
Roxana Iorgulescu
