După ce am petrecut patru ani buni în mediul universitar, am avut suficient timp să evaluez toată dinamica profesor-student. După tot acest timp, trebuie să spun că închei facultatea simpatizând mai mult profesorii, decât colegii studenţi.
Mulţi oameni spun că studenţii din unele universităţi sunt foarte foarte proşti. Iar în mare parte, sunt de acord, dar nu doar că aceştia au dreptate; cred că cel mai probabil subestimează prostia din mediul universitar.
În apărarea generaţiei mele, aş dori să evidenţiez faptul că nu e doar vina noastră că suntem proşti şi ignoranţi când vine vorba de lumea din jurul nostru. De fapt, sunt numeroşi factori care au condus către această stupiditate generală. Iar dacă eşti profesor, te rog să iei în considerare următoarele 5 motive, pentru a înţelege de ce toţi elevii şi studenţii par iremediabil de stupizi.
Motivul nr.1
Nu înţelegem mai nimic din istorie
Pe când nu e o noutate faptul că studenţii noştrii nu ştiu mai nimic despre matematică sau ştiinţe, ceea ce lipsesc cu adevărat sunt cunoştinţele generale despre istorie. Majoritatea studenţilor nu au doar un deficient în a înţelege istoria, ci au și o percepţie extrem de greşită despre aceasta; începem să ne întrebăm cum vor ajunge generaţiile viitoare, dacă vor putea să facă măcar diferenţa dintre Eminescu şi Ceauşescu.
Lipsa abilităţii de a înţelege istoria ridică şi alte probleme, cum ar fi plasarea unui eveniment în timpul istoric, lipsa cunoştinţelor de geografie, cauzalitate, neînţelegerea sistemelor sociale cum ar fi politica și economia. Poate că nu ţi se pare nimic grav în faptul că nu ştii când a avut loc Războiul Rece sau nu ştii cine a fost Mussolini, dar trebuie să te gândeşti că în, acelaşi fel, un copil de clasa a 8-a va presupune că nu are nevoie să ştie cât este radical din 2, pentru că nu îi va folosi în viaţa de zi cu zi.
Într-adevăr, nu vor exista numeroase ocazii în care să îţi expui cunoştinţele posedate, pentru că e puţin probabil să te întrebe cineva la un interviu între ce ani a fost Primul Război Mondial, dar trebuie să înţelegi că tu, din studiul istoriei, trebuie să rămâi cu altceva, şi anume cu abilitatea de a înţelege cauzalitatea, modul în care lucrurile sunt corelate şi cum fiecare act are şi o consecinţă.
Te ajută să înţelegi ideologii ca religia, filosofia şi mişcările sociale. Te ajută să înţelegi omul, motivaţia lui, să ştii în ceea ce crede şi de ce şi să îi înţelegi comportamentul, ca să nu mai spun despre cum istoria te ajută să înţelegi importanţa timpului şi a spaţiului, două variabile în continuă schimbare, care controlează totul de pe acest pământ.
Deci, ce se întâmplă atunci când ai studenţi care cred că incidentul de la Hiroshima a avut loc în 1970 şi că Primul Război Mondial avusese drept scop salvarea evreilor de la exterminare? Nu râdeţi prea tare, pentru că am auzit studenţi în anul 3 făcând astfel de afirmaţii absurde.
Păi, se va ajunge la o populaţie care nu ştie nimic despre geografie, perspectivele altor persoane, şi care nu va şti nici măcar de unde a apărut omenirea şi de ce. Însă partea cea mai proastă este că studenţilor ori nu le va păsa de ceea ce s-a întâmplat, ori vor fi mulţumiţi acceptând că s-a întâmplat ceea ce cred ei, chiar dacă nu au dreptate.
Motivul nr.2
Nu percepem importanţa globalizării
Globalizarea este o realitate, dar având în vedere că noi nu ştim ce naiba e realitatea asta, continuăm să credem că lucrurile vor rămâne neschimbate pe tot parcursul vieţii noastre. În general, studenţii au impresia că oraşul lor este centrul civilizaţiei şi că nu e nevoie să călătorească şi să înţeleagă cât sunt de proşti şi de ignoranţi în legătură lumea din jurul lor.
Studentul modern nu are nici cea mai vagă idee despre cum funcţionează finanţele, nemavorbind de economia internaţională. Mulţi nici nu ştiu cine e primarul oraşului în care trăiesc. În loc să devenim gânditori holistici, am devenit chiar mai reducţionişti decât generaţia anterioară. Suntem atât de nepregătiţi de a intra în piaţa globală încât ne putem compara cu o zebră beată, oarbă şi surda intrând într-o peşteră plină cu lei înfometaţi.
Există un concept pe nume „preferința ascultării” cu care toţi ar trebui să fie destul de familializaţi, deoarece toţi fac asta în universitate. Studenţii merg la cursuri însă nu doresc să îşi schimbe perspectiva asupra vieţii, indiferent de câte dovezi le sunt prezentate. În mare parte, acesta este motivul pentru care stundenţii sunt habarnişti când vine vorba de ştiinţe şi istorie – ei vor să creadă în ceea ce cred deja, aşa că în loc să absoarbă informaţii noi la cursuri, aceştia preferă să le ignore, reţinând doar cât e nevoie pentru un 5 la examen.
Studenţii nu vor să înveţe lucruri noi, nu vor să accepte faptul că poate noţiunile posedate despre identitatea naţională, industrie sau societate sunt greşite. În consecinţă, ei preferă să ignore realitatea şi să o ţină pe veci cu ideile lor.
Motivul nr.3
Nu răspundem pentru propriile acţiuni
Ca şi cultură, poporul meu este lipsit de orice responsabilitate personală. Orice am face, va exista mereu o scuză pentru a ne scoate din probleme. Dacă nu am putut sta la birou suficient de mult să studiem pentru examen,este deoarece avem deficit de atenţie, nu deoarece nu am luat notiţe şi nu am venit nici măcar la o pătrime din cursuri. Iar dacă lucrarea noastră de examen e execrabil de proastă, cu siguranţă că acest fapt nu se datorează dicţiei oribile, logicii inconsistente sau unor cunoştinţe despre subiect care de fapt nici nu există; este vina deviaţiilor culturale. Adică, limba română nu este vorbită în fiecare familie, aşadar cum am putea să ne aşteptăm de la studenţi să ştie sau să le pese de gramatică, punctuaţie şi alte cele? Dacă aveţi impresia că studenţii zilei de azi de multe ori nu ştiu să lege coerent două propoziţii, vă asigur că atunci când vine vorba de scris, capacităţile lor sunt de patru ori mai groaznice.
Motivul nr.4
Avem nevoie de note bune pentru a absolvi
Nu numai că studeţii au nevoie de note bune pentru a trece la o materie, ci e ceva la care se şi aşteaptă, mergând la un curs.
Semestrul trecut am participat la un curs unde media notelor obţinute la examen a fost 6,8. O medie foarte mică, mai ales când te gândeşti că asta înseamnă că jumătate au luat sub 5, adică au picat examenul. Chiar dacă umflarea notelor este un lucru rău şi incorect faţă de studenţii care chiar învaţă, ea este totuşi practicată, deoarece altfel ar fi prea mulţi studenţi care nu ar promova examenele. Drept consecinţă, studeţii de nota 2-3 sunt notaţi cu 5-6, note suficiente pentru a putea absolvi facultatea, chiar dacă se vede de la o poştă că nu au nici cea mai vagă idee despre ce au studiat.
Dacă studenţii ar fi notaţi pe merit, fiecare universitate din Moldova ar înjumătăţi numărul studenţilor înscrişi, dar cum societatea noastră dragă încurajează mai mult obţinerea unei diplome decât însuşirea de cunoştinţe, situaţia rămâne aceeaşi. An de an apar alţi proşti cu diplomă.
Motivul nr.5
Se crede că efortul este în mod categoric opţional
Majoritatea stundenţilor români văd facultatea ca pe o prostituată. Cred că trebuie să primească ceva în plus dacă dau nişte bani. Chiar dacă nimeni nu o spune cu voce tare, aproape fiecare student are impresia că plătind taxe de şcolarizare, este obligatoriu să primească note bune, şi o diplomă la sfârşit. A învăţa, şi a demonstra că ai învăţat e de prisos.
Studenţii români nu văd niciun rost în a merge la cursuri, a face teme, sau a încerca să înveţe. Ei nu înţeleg rostul lucrărilor de cercetare și nu le pasă cât de bine le realizează, asta dacă se obosesc să le facă. Aceştia nu au niciun interes de a învăţa. Singurul lucru care îi interesează este diploma despre care au impresia că e cheia către o viaţă luxoasă. Lucrurile pe care ar fi trebuit să le ştie pentru a obţine acea diplomă sunt irelevante pentru carierele lor ipotetice – ei au nevoie doar de acea bucată de hârtie care, ca prin minune, le va da puterea să facă orice din momentul în care o primesc.
Poţi învăţa studeţii câte lucruri vrei, dar nu îi vei învăţa niciodată să le pese de ceea ce fac. Oricât ai încerca, nu vei reuşi să convingi minunata mea generaţie că lucruri ca programarea sau luarea notiţelor sunt cu adevărat importante.
Studenţii zilei de azi sunt pacienţi în stare terminală.
