Femeile…interesant şi plăcut să vorbeşti despre ele…să te gîndeşti la ele…să le asculţi..să le înţelegi..să nu le înţelegi…să le iubeşti.
Dacă e să vorbesc despre femei care inspiră şi motivează, atunci ar trebui să enumer toată partea a planetei, şi femeile din Moldova în mod special. De ce? Pentru că moldovencele sunt, în primul rînd, jumătatea trăirii noastre. Şi în al 2-lea rînd, sunt frumoase. Şi în al 3-lea rînd, pentru că pe moldovencele noastre poţi să le lauzi în mai multe rînduri decît există şi îţi imaginezi.
O femeie inspiră şi cînd respiră. Pentru că odată cu ea respiră uşuraţi şi toţi bărbaţii, ce au găsit sursa perfectă de inspiraţie. Pentru că , în esenţă, berea, mingea şi petrecerea tot de gen feminin sunt. Totuşi femeile sunt mult mai forţă decît bărbaţii. Şi dacă bărbaţii sunt puternici, atunci femeile sunt atotputernice. Aş vrea să văd un bărbat care, după ce naşte trei copii, îşi păstrează silueta de parcă nimic nu s-a întîmplat.
O femeie îţi suceşte minţile aşa cum numai ea ştie. Şi tot ea ţi le dessuceşte pînă la urmă, dar în aşa mod cît să ducă la rang de profesie: femeile-medic prin operaţii, femeile-jurist prin 2-3 ani la răcoare, femeile-şofer de taxi prin viraje nebune cît să le ţii minte toată viaţa ş.a.m.d. Aşa că, Doamne fereşte să te pui cu o femeie în deplinătatea exercitării altor funcţii decăt cea de femeie însuşi. Că o cauţi cu lumînarea.
O femeie nu îţi cîntă serenade, ea doar şopteşte melodios cum trebuie, şi cînd trebuie. Pentru că femeile sunt dependente de emoţii. Şi sunt într-atît de tare, că te emoţionează şi pe tine. De fapt, o femeie te poate face sfînt. Pentru că lîngă o femeie te rogi cel mai tare: te rogi cînd mergi cu ea la cumpărături, te rogi cînd după o petrecere cu prietenii dai şi de ochii ei, te rogi cînd o rogi, te rogi să nu te mai roage atît.
Femeia este în varianta generală fiinţa de care are nevoie un bărbat cel mai mult în viaţa lui. Cel mai mult şi în cele mai diferite sensuri. Un bărbat are nevoie de mamă, ca să existe şi să iubeacă. De bunică, ca să devină moale în poala ei şi să asculte poveşti. De soră, ca să vorbească cu ea şi la 80 de ani despre trăsnăile de la 20. De nepoate, ca să se simtă copil şi după copilărie. De fiică, ca să trasmită iubirea mamei, poveştile bunicii, şi poznele surorii. Şi de acea unică femeie, care să îl facă să se simtă bărbat. Simplu.
Şi, după cum îmi place mie mereu să zic: nu există femei urîte. Există femei frumoase şi foarte frumoase. Şi femei care pur şi simplu încă nu ştiu la cît de frumoase ele sunt. Cert e că pe toate le iubeşti deopotrivă, pentru că, simplu şi neprihănit, sunt femei.
Deci, ce mai, te iubesc femeie!
