25 de bani. Atât valorează acum, în medie, o rublă. Când, în urmă cu câteva luni, era de 2 ori mai valoroasă. Consecințe grave asupra economiei Rusiei va avea, evident, dar oare această cădere în gol va forța foarte mulți moldoveni să se întoarcă acasă și dacă o fac, atunci, noi ce facem cu ei?

Sistemul nostru economic și social nu e proiectat pentru a susține o populație atât de mare. Chiar și acum, cu toate persoanele care încă încearcă să-și facă o viață în Rusia (care, conform statisticilor, însumează circa 10-15% din populația Moldovei), rata șomajului (persoanele de 15 ani și peste) este de circa 55.8%, conform Biroului Național de Statistică.

Și atunci, ce facem cu toți cei care se întorc?

Am putea, spre exemplu, să luăm exemplu de la SUA, care s-a ridicat în mod miraculos după Marea Depresiune din 1929 – 1933 din care, după cum spun anii, SUA au reușit să iasă în mai puțin de patru ani, deși ele și-au revenit în totalitate abia la începutului celui de-al Doilea Război Mondial. Unica diferență ar fi că acea criză a fost cauzată de supraproducție, iar la noi ea ar fi cauzată de suprapopulație inactivă și lipsa producției.

Ș-atunci, ar trebui să încercăm să aplicăm metoda folosită de către SUA pentru a-și reveni, în mod invers. Să stimulăm producerea mai multor bunuri pentru a reduce prețul la ele, să le dăm frâu liber tuturor producătorilor, pentru ca aceștia să-și vândă cum, cât și la ce preț vor bunurile și să luăm împrumuturi grandioase de la alte țări, pentru a ne reveni. Sună frumos, eh?

Atunci, deschiderea unor fabrici, uzine și întreprinderi ar putea ajuta la reducerea ratei șomajului și „înfericirea” populației. Cu doar o singură problemă. Pentru a deschide o întreprindere, e nevoie de capital și legislației bine pusă la punct, care să protejeze investitorii de fraude. Investitorii străini, de obicei. Iată aici și apare mica problemă. Conform datelor oficiale, investițiile străine au scăzut mult, foarte mult în ultimii ani și iată motivele de bază, invocate de către companiile care își strâng bagajele și pleacă din țara noastră:

• corupția;
• situația politică instabilă;
• sistemul de taxe – de exemplu, TVA-ul este restituit fie tardiv, fie deloc dacă nu se insistă;
• lacunele din legislație, inclusiv articolele din Codul Fiscal care sunt interpretabile;
• sistemul de control de stat mai mult punitiv, decât de promovare;
• sistemul bancar – rata mare a creditelor, proceduri excesive de control sau executare încetinită;
• drumurile extrem de deteriorate;

Procentajul actual al întreprinderilor străine? 5.4%, potrivit Camerei Înregistrărilor de Stat.

De ce anume investitori străini? Pentru că investitorii noștri au investit tot ce puteau până acum și, în cazul în care vor avea de-a face cu o criză economică, nimeni, aproape, nu va avea bani pentru a investi. Doar guvernul. Deci nimeni.

Pe lângă această problemă minusculă, există și cea legată de piața de desfacere. Pentru a fi o țară producătoare de o cantitate enormă de bunuri (așa cum e China), ai nevoie de mai multe piețe de desfacere, ceea ce, la moment, e o problemă pentru Republica Moldova, atât pentru că bunurile din Moldova sunt privite sceptic, cât și datorită faptului că relațiile tensionate cu Rusia și standardele de calitate ale UE nu ne permit accesul nici la piața de desfacere din UE, nici la cea din Uniunea Vamală.

Am putea, pe de altă parte, să încercăm să urmăm exemplul Australiei, mărind prețurile la produsele alimentare exportate, dar apoi din nou, problema cu piața de desfacere.

O altă soluție, deși destul de imprevizibilă, ar fi urmarea exemplului Chinei, de care s-a ghidat recent și România, și anume introducerea unei monede noi de schimb, pentru a reduce inflația și stabiliza prețurile, care probabil vor cădea, în cazul în care persoanele întoarse de peste hotare vor începe să prelucreze terenul și cererea pentru producția alimentară va fi mai mică decât oferta.

Am putea urma exemplul Noii Zeelande, a Franței, a Olandei și a Spaniei, ieșind la proteste în stradă și cerând o economie stabilă și-o viață mai fericită de la politicieni, sau am putea… oh, Italia.

Am putea să-i trimitem pe toți în Italia.