Sentimentul când devii tată și ții în mâini fărâma de copil mic și dulce probabil este cel mai special pentru un bărbat. Atunci chiar și cel mai dur reprezentant al sexului masculin devine sensibil.
Fotograful Phillip Toledano a devenit pentru prima dată tătic atunci când a împlinit patruzeci de ani. Dacă sincer, copiii niciodată nu au reprezentat visul vieții sale și nici un scop anume. Phillip recunoaște că cu greu a făcut față momentelor când în ospeție la el veneau prieteni cu copii mai mici.
De aceea, Phillip a trăit sentimente amestecate, atunci când a apărut pe lume fiica sa Lulu. El însă a trecut de la starea de teamă față de primul copil la o iubire copleșitoare necondiționată.
Iar această trecere a exprimat-o într-un proiect fotografic de excepție: The Reluctant Father. Povestea tatălui fericit: ‘’Cum nu doream să devin tată’’.
1. Când ai o prietena, toată lumea te întreabă: „Când te căsătorești?”. Și uite te căsătorești. Acum, toată lumea te întreabă: „Când planificați un copil?”. Și apare pe lume și copilul. Și din nou te întreabă: „Când planificați al doilea?”
2. Am fost în sala de nașteri și am văzut cum s-a născutLulu. Am experimentat un sentiment ciudat: am devenit eu tată? M-a cuprins la acel moment un val de iubire? Nu sunt sigur.
3. La întrebarea „Îmi place să fiu un tată” toți se așteptau doar la un singur răspuns. Când le-am spus „nu”, ei arătau nemulțumiți.
4. Când s-a născut Lulu, soția mea Carla a dispărut.
5. Mi-era dor de noi. De noi doi. De tăcerea noastră și de spațiul nostru.
6. Am fost înlocuit uite cu extraterestrul ăsta mic.
7. Somnul liniștit pentru următorii 3 ani la fel a dispărut.
8. Ceea ce făcea Lulu era de nedescris.
9. Eram foarte fericit atunci când pentru prima dată Lulu a strănutat. Cel puțin are ceva uman în ea.
10. Câinele era foarte interesat de ea atunci când Lulu tușea.
11. Îi este foame sau nu? Îi este rece sau cald? Comunicarea cu Lulu a fost ca un exploziv.
12. Am făcut o farfurie cu imaginea lui Lulu. Și am arat-o prietenilor ca răspuns la o solicitarea de a arăta imagini cu copilul. Am crezut ca a fost amuzant. Carla nu a apreciat.
13. Mai rău decât strigătul unui copil poate fi așteptarea lui. Mai ales dacă este 2 noaptea.
14. Și toate aceste încălzitoare de biberoane și sterilizatoare pe care trebuie să le iai cu tine oriunde. Într-adevăr, într-un mall plin de microbi poate și ai nevoie de ele.
15. De ce atât de multe jucării?
16. Când Lulu va avea douăzeci de ani, eu voi avea șaizeci. Mă va considera om bătrân? Sau vom fi prieteni?
17. Ce păcat că părinții au murit înainte de nașterea lui Lulu. Le-ar fi plăcut de acest copil. Aș dori foarte mult să o întreb pe mama: am fost la fel în copilărie?
18. Este un pic trist, dar eu devin un tată mediu. Eu nu am avut în gând niciodată să fotografiez copii. Dar acum, împreună cu prietenii primul lucru pe care îl fac e în a scoate iPhone-ul meu.
19. Privind înapoi, eu văd prin ce metamorfoză extraordinară am trecut. Dintr-un observator detașat am devenit un participant activ.
20. Umorul – este ceea ce aduce oamenii împreună. Acest limbaj l-am înțeles. După ce Lulu a vorbit despre el. Ne-am înțeles unul pe celălalt.
21. Acest lucru este uimitor. În aceste imagini este atât de multă dragoste,ca niciodată.
22. Mă gândesc des la ce mi-au oferit părinții mei și aș vrea ca cel puțin o parte să ofer lui Lulu.
23. Vreau să îmi cer scuze în fața Carlei. Știu că nu i-a fost ușor cu mine.
24. Vreau să-mi cer scuze față de Lulu. Odată ea va vedea aceste imagini și va citi aceste cuvinte. Vreau să știi că mă bucur că te am. Eu chiar te iubesc, Lulu.
Vitali Cipileaga
