Culturile Moldovei plâng: avem prea puţine albine – nu este doar o exprimare metaforică, vizând persoanele harnice care trudesc pe câmpuri, ci este vorba chiar despre insecte.
Albinele asigură polenizarea la nivelul terenurilor semănate cu rapiţă şi floarea soarelui, dar cum numărul acestora a scăzut dramatic după anii ’80, în prezent Republica Moldova înregistrează circa o treime din albinele de odinioară.
Fenomenul este bine cunoscut la nivel european: deficitul de albine afectează şi alte state din spaţiul UE – în Anglia, de pildă, numărul albinelor satisface doar o pătrime din necesarul pentru polenizarea culturilor.
„În anii ’80, în Moldova erau circa 400 de mii de familii de albine. Pe atunci, fiecare gospodărie colectivă avea o normă de albine pentru polenizarea eficientă. Către sfârşitul anilor ’90, numărul albinelor s-a redus dramatic în Moldova, ajungându-se la numai 80 de mii. În 2005 am lansat semnalul de alarmă, au fost instituite programe de susţinere a ramurii şi acum numărul familiilor practic s-a dublat”, a comunicat Ştefan Condratiuc, preşedintele Asociaţiei Apicultorilor din Moldova.
Situaţia tinde să se redreseze, dar apicultura nu pare să se bucure de prea multă susţinere din partea autorităţilor, astfel încât programele de subvenţionare la care ar putea adera apicultorii tineri sunt anevoioase şi descurajatoare.
Se presupune că unul din motivele care au condus la diminuarea îngrijorătoare a numărului de albine, ar fi utilizarea pesticidelor, deşi specialiştii nu pot determina cu exactitate cauzele reale.
Fenomenul mai este cunoscut şi sub denumirea de CCD (Colony Collapse Disorder) şi este cu atât mai misterios, cu cât nu oferă posibilitatea analizării sale, deoarece se manifestă în mod neaşteptat, ca şi cum albinele ar pleca la lucru, fără să se mai întoarcă vreodată.
Roxana Iorgulescu
