În aprilie, în timp ce criza din Ucraina a ajuns într-un punct de fierbere, fotograful suedez Asa Sjostrom a călătorit în Republica Moldova. Aici se simte o altă criză, care, în liniște, fierbe la foc mic.
“Am căpătat un interes pentru Republica Moldova de mai mulți ani, pentru că este cea mai săracă țara din Europa și nimeni nu știe prea mult despre ea ” a spus fotograful. “Situația ei mi-a amintit de ce se întâmplă în Crimeea”.
Criza economică și conflictele politice au dat naștere unui fenomen de emigrare de proporții alarmante. Fiind printre țările cu cea mai mare rată de emigranți din lume, orașe și sate întregi dispar, creând un peisaj de orașe fantomă, câmpii pustii și copii fără părinți, scrie CNN.com.
“Când am fost acolo, în 2005, populația era de aproximativ 4,5 milioane. Acum, această cifră atinge doar 3,5 milioane” declara Sjostrom despre Republica Moldova. “Oamenii au plecat din cauza sărăciei și și-au lăsat copii cu rudele.” Potrivit rapoartelor Uniunii Europene, produsul intern brut al Republicii Moldova este puternic susținut de remitențele celor plecați din țară.
Acesta a fost prețul plătit de copiii din Moldova, care a determinat-o pe Asa să le fotografieze lumea lor, goliciunea și vulnerabilitatea din acest spațiu.
În noul său proiect “Copiii din zona de frontieră”, Sjostrom cercetează în profunzime existența acestei melancolii fără senzaționalism sau abordare alarmantă.
Cu o înclinație pentru naturalism și delicatețe, fotograful suedez permite personajelor sale să –și mențină aura lor naturală. Dar melancolia acestei națiuni este mereu prezentă.
Sjostrom preferă sa lucreze la lumina zilei, practic niciodată nu folosește blițul. Utilizează o deschidere de 1,4 care incadrează limitele unui potret. Ea compară fotografia cu o pictură.
“Nu sunt genul de fotograf care caută unghiuri interesante”, afirmă ea. “Sunt un fotograf foarte liniștit. Nu vorbesc mult și nu fac multe fotografii. Sunt interesată să văd oamenii așa cum sunt, modul în care stau, cum mă privesc. Vreau pozele mele să transmită blândețe.”
Abordarea ușoară a subiectelor dure este, deasemenea, prezentă în munca ei anterioară bazată pe traficul de ființe umane în Republica Moldova.
Moldova prezintă un focar pentru traficanții de persone, potrivit Departamentului de Stat al SUA. Traficanții profită de pe urma sutelor de copii lasați de părinți în grija statului sau a rudelor. În special din regiunea Transnistriană și satele de nord, unde Sjostrom, recent s-a aflat pentru o săptămână.
În fiecare comunitate, povestea a fost la fel. Majoritatea copiilor au fost lipsiți de necesitatea de bază: dragostea unei mame și a unui tată.
“Mulți dintre copiii pe care i-am întâlnit nu auzise niciodată de părinții lor”, a declarat ea. “Unii au murit în străinătate. Alții nu s-au mai întors. Unii vin acasă la fiecare șase luni.”
Asa Sjostrom a notat cu zero universul copiilor, care include clădiri sovietice abandonate, animale împăiate și rozătoare vii pe care le cresc pentru consum.
Problema abandonului le-a rănit existența atât de mult, încât unii sunt des auziți că se linistesc cu un cântec popular despre pierderea părinților.
“Ei doresc să crească alături de părinții lor. Asta se spune și în cântec. Nu au nevoie de lucruri suplimentare. Nu vor decât sa fie cu parinții”.
