Persistenta stigmatului aplicat celor ce au fost acuzati pe nedrept de o fapta reprobabila este cu atat mai de neinteles, cu cat umbra sa amenintatoare continua sa afecteze viata persoanei respective, chiar si dupa ce acuzatiile au fost anulate.
Erorile judiciare sunt mai frecvente decat ne-am putea imagina: potrivit datelor inregistrate in arhivele autoritatilor americane, spre exemplu, in SUA, peste 1.050 de persoane au fost condamnate pe nedrept, intr-o faza succesiva fiindu-le demonstrata nevinovatia.
Un nou studiu, realizat de canadienii Kimberley Clow si Amy-Maggio Leach, care au intervievat 86 de studenti ai Universitatii de Psihologie, a relevat ca, in mod invariabil, persoanele condamnate pe nedrept, continua sa inspire neincredere si retinere din partea celorlalti, desi si-au clarificat situatia, dovedindu-si nevinovatia.
„Un individ condamnat pe nedrept, ar trebui sa fie considerat la fel de demn de incredere, ca orice alt cetatean care nu a fost condamnat niciodata, dar rezultatele studiului nostru sugereaza contrariul”, au declarat cei doi autori ai proiectului.
Aprofundand acest fenomen, specialistii au ajuns la concluzia ca societatea, chiar daca accepta nevinovatia unei persoane condamnate pe nedrept, manifesta o rezerva fata de aceasta, dictata de convingerea interioara, potrivit creia, subiectul respectiv ar fi fost contaminat moral pe durata in care s-a aflat in inchisoare.
Iata de ce, intr-o versiune ceva mai neaosa, intelegem pe deplin necazul lui Mos Ion Roata, odata rusinat de boierul care l-a adus in sapa de lemn si l-a scuipat in obraz: cele doua fisicuri de napoleni daruite de Cuza Voda l-ar fi putut scapa de nevoi, dar rusinea obrazului nu s-a sters decat cu sarutarile domnitorului tarii.
Cam dificil de infaptuit in ziua de azi, asadar cel mai indicat ar fi sa incercam sa ne tinem, pe cat posibil, departe de situatii ambigue, judecatori si avocati, caci usor se arunca un bolovan in lac, dar tare greu de scos mai e…
Roxana Iorgulescu
