Bear Grylls, celebrul aventurier britanic, a dezvăluit în cartea sa autobiografică o serie de lucruri pe care lumea nu le ştia despre viaţa lui.
Renumit pentru seria de emisiuni de televiziune Born Survivor, Bear este unul dintre cei mai tineri alpinişti care au escaladat muntele Everest, reuşind această performanţă la vârsta de 23 de ani, şi cea mai tânără persoană care a devenit Cercetaş Şef (35 de ani).
În cartea „Autobiografia lui Bear Grylls: Mud, Sweat and Tears”, Bear povesteşte detalii neştiute din viaţa lui.
Are o sora (LARA), iar mama lui a pierdut trei sarcini pana sa il aiba pe el. Aceasta i-a povestit ca a stat 9 luni in pat ca sa fie sigura ca nu-l pierde. Sora lui l-a crescut pana la vârsta de 5 ani, ea l-a invatat sa vorbeasca si sa mearga. Mama lui era asistenta tatalui si lucra foarte mult.
La şcoală nu a fost un elev eminent. A fost chiar un copil problemă: a muşcat un tip până i-a dat sangele. Mama lui, de multe ori, il incuia in dormitor pentru ca facea probleme. La 6 ani, l-a dus la gimnastica unde a invatat disciplina.
La 6 ani a mers la bunica lui care avea 2 caini imensi, iar unul l-a muscat chiar de fata si i-a luat toata pielea de pe nas si de pe buze. A mers de urgenta la spital unde mama lui a dat-o pe asistenta afara si l-a cusut ea. A devenit cercetas in Londra la 7 ani.
„Aventura ma facea sa ma simt in al 9-lea cer. De fiecare data cand ma simteam plin de noroi, cand imi era frig sau cand eram in mijlocul naturii, ma simteam de milioane, iar cand eram cu baietii de varsta mea imbracati care mai de care mai misto, incercand sa parem cool, ma simteam foarte aiurea.
Ascultam heavy metal, dar m-am plictisit repede si de asta. Avem zile cand in luna decembrie ieseam afara si stateam in mijlocul ploii sa ma ud leoarca, apoi fugeam pe dealurile de langa casa impreuna cu cainele meu. Vecinii credeau ca sunt nebun, dar pentru mine era un sentiment de „salbaticie” care incepea sa imi placa din ce in ce mai mult. Am invatat in timp ca fetele nu aprecieaza neaparat ceea ce eu consideram a fi diferit, natural sau salbatic si pur si simplu ma vedeau ca pe un tip ciudat mereu plin de noroi„, scrie Bear în cartea sa.
La 8 ani a fost trimis la internat, la o scoala de baieti. Aici a fost prins cu cutii de bere in ghetele de rugby si cu tigari sub perna. A fost prins cand incerca sa intre in casa directorului sa fure tigari. Ca sa fie acceptat intr-o fratie a fost pus de baietii mai mari sa sarute 1 minut o sticla de lapte.
Intr-o baie dintr-un local public a fost atacat de trei elevi mai mari care voiau sa-l bage cu capul in WC.
„Asta mi se mai intamplase, dar de data asta ei voiau sa-si faca mai intai nevoile in WC si apoi sa ma bage cu capul in el si sa traga apa. Am scapat dupa ce am fugit cat am putut de ei. Asta m-a determinat sa invat sa ma apar, am inceput sa iau lectii de karate”, scrie Bear în cartea sa.
La doar 11 ani, i-a dat o lectie de supravietuire tatalui sau.
„La 11 ani am mers cu tatal meu la schi intr-o zona muntoasa destul de putin frecventata de turisti. Asa eram noi, adoram aventura, dar nu ne asumam riscuri prea mari, eu totusi eram un copil la vremea aceea. Ne-am dat cu schiurile ore intregi pe munte si ne provocam unul pe altul sa vedem care il poate prinde pe celalalt, pana cand la un moment dat s-a intunecat brusc. O furtuna de zapada ne-a luat prin surprindere… Nu mai stiam incotro sa mergem si nu ne mai puteam vedea urmele. Nu vedeam nici la zece metri in fata noastra. Am facut ceea ce fac majoritatea oamenilor care nu supravietuiesc unui asemenea incident. Am inceput sa mergem haotic fara sa stim incotro ne indreptam…incet, incet s-a lasat intunericul si am ajuns in padure. Odata ajunsi acolo, zapada era si mai mare, iar cand am ajuns la o cotitura, tatal meu mi-a spus sa mergem la dreapta, eu am insitat ca la stanga este drumul cel bun. Am avut dreptate, destul de repede am dat peste o cabana unde cineva ne-a luat cu masina si ne-a dus la casa unchiului nostru. Am fost foarte mandru de mine ca am facut decizia corecta„, scrie acesta.
