foto: flickr.com
Se întîmpla-se pe linia de metrou “Zamoskvoretskaya” aproximativ în jurul orei 16:20. Omul despre care vreau să vă povestesc nu a comis un act eroic, nu a salvat pe nimeni, dar credcă merită a fi numit Om cu literă mare.
Deci, în jurul orei menţionate mai sus eu am intrat în vagon la staţia “Teatrului”, care se deplasa din direcţia centrului.Pe un scaun alături de mine era aşezat un tînăr care nu atrăgea atenţia cu nimic, era îmbrăcat într-un sacou de catifea de culoare gri-maro şi avea o servietă neagră.Deodată cum m-a observat mi-a şi oferit locul, ceea ce deja e de mirare, aşa cum eu nu mă încadrez în niciuna dintre categoriile de cetăţeni cărora ar trebui să li se ofere loc în transport.
Când trenul ajunse la următoarea staţie, vizavi de mine se eliberase un loc şi tânărul se aşezase. Şi imediat se ridică la “Novokuznetsk” a intrat o femeie în vârstă. Cu cât mai departe cu atât mai multe femei intrau. Cum numai se elibera un loc în vagon, el îl reocupa, neoferind posibilitatea bărbaţilor în toată firea să îl ocupe, însă îl oferea acelora care într-adevăr aveau nevoie. Eu trebuia să merg pînă la “Krasnogvardeyskaya” în cazul acesta am avut onoarea să urmăresc destul de mult timp purtarea neobişnuită a tânărului. În timp ce trenul a parcurs 11 staţii, acest bărbat, aproximativ de 8-9 ori s-a aşezat şi s-a ridicat, oferind locul unei bătrîne, unei mame cu copil sau unei simple domnişoare.
Pasagerii se priveau uimiţi şi zâmbeau. Într-adevăr, cât de rar în secolul nostru întîlnim aşa oameni neindiferenți şi grijulii, pentru care generozitatea şi bunătatea faţă de aproapele său, nu sînt doar cuvinte goale, ci proprietăţi inerente a personalităţii. Acest tânăr parcă ar fi dăruit fiecărui pasager o fărîmă din sufletul său, aşa pur şi simplu, fără a cere ceva în schimb. Astfel de oameni într-adevăr merită să fie numiţi Bărbaţi adevăraţi, Oameni cu literă mare!
(via memo.im)
„Yupi”
