Persoanele care exagerează cu spalatul pe mâini par să aibe o motivaţie ascunsă pentru o astfel de stranie obsesie, direct proporţională cu gradul de încărcare a propriei conştiinţe.
Aceasta este concluzia care se desporinde din studiul realizat de Spike W. S. Lee şi Norbert Schwartz, alături de colegii lor de la Universitatea din Michigan.
În lucrarea acestora, intitulată „Wiping the Slate Clean: Psychological Consequences of Physical Cleansing”, specialiştii explică aşa-numitul „Efect Macbeth” – tendinţa care împinge anumite persoane să îşi spele mâinile repetat, atunci când se simt apasate de vinovăţie.
Expresia „a se spăla pe mâini de o anumită problemă”, nu are aşadar doar o conotaţie metaforică, ci reflectă cu adevărat o stare de fapt, în cazul persoanelor copleşite de propriile greşeli.
Mai mult decât atât: experţii susţin că mania spălatului este strâns legată de acea parte a corpului la care se asociază „acţiunea reprobabilă” săvârşită.
O minciună formulată verbal, determină de pildă, instalarea unei senzaţii inconştiente, care atrage nevoia de clătire a gurii, în timp ce trimiterea online a unui mesaj fals, trimite rapid la spălatul pe mâini sau cel puţin la curăţarea degetelor cu un şerveţel igienizant.
Aceeaşi surprinzătoare constatare, a fost descrisă şi de Chen-Bo Zhong, profesor în cadrul Universităţii din Toronto, care a cerut unui grup de studenţi să-şi amintească un episod imoral din propriul trecut (cum ar fi spre exemplu, trădarea unui prieten), invitând concomitent un alt grup, să îşi amintească un episod lăudabil.
Oferindu-le ulterior două obiecte – un creion şi un şerveţel – a observat că cei ce şi-au amintit episodul neplăcut, au ales cu precădere şerveţelul pentru a-şi şterge mâinile.
Totuşi, dacă ar fi atât de simplu să ne spălăm erorile cu săpun, multe conştiinţe s-ar fi clătit bine până acum cu cei mai parfumaţi detergenţi, dar mania spălatului pe mâini rămâne doar o chestiune care ne poate spăla doar iluzoriu conştiinţa, trimiţându-ne mai degrabă cu gândul la evitarea, pe cât posibil, a săvârşirii faptelor care o pot încărca.
Roxana Iorgulescu
