Recent, Centrul Naţional pentru Transparenţă şi Drepturile Omului a făcut publice rezultatele unui studiu care a vizat corupţia în instituţiile de învăţămînt superior din Moldova. Studiul a fost realizat în octombrie-noiembrie 2012 şi a cuprins Academia de Studii Economice din Moldova, Universitatea de Stat din Moldova şi Universitatea de Stat Alecu Russo din Bălţi.
În cercetarea realizată, tinerii din cadrul organizaţiei au abordat nu doar manifestările clasice ale corupţiei (mita, traficul de influenţă, abuzul de putere), ci s-au referit şi la fraudele academice precum ar fi copiatul şi plagiatul.
Rezultatele obţinute din cercetare au fost destul de şocante:
– fiecare al doilea student de la ASEM şi USM acceptă plagiatul (consideră acceptabil de a utiliza un text-paragraf dintr-o sursă, fără a o menţiona).
– peste 30% din studenţi afirmă că este acceptabil să copiezi în timpul examenului (peste 40% au fost în asemenea situaţii).
– 1 din 10 studenţi chestionaţi consideră acceptabil să dai mită pentru a susţine un examen.
Concluzia care se impune, este că un număr mare de studenţi acceptă comportamentul non-academic şi, în consecinţă, prejudiciază studenţii capabili, instituția în care învaţă şi societatea din care fac parte. Un student care a ieşit cu note mari, obţinute ilegal, pur şi simplu nu va face faţă cerinţelor angajatorului sau nu va avea eficienţa de muncă adecvată. Astfel, angajatorul îşi va face concluzia că universitatea nu pregăteşte specialişti buni, pe cînd cetăţenii de rînd vor suferi consecinţele neprofesionalismului acelui „economist” sau „avocat”.
Trebuie de menţionat că studenţii s-au arătat dispuşi să raporteze, în special încălcările mai grave (65% au spus că sunt gata să raporteze cazuri de mită), dar mai puţin dispuşi să denunţe cazuri „mai uşoare” (doar 26% ar raporta copiatul în timpul examenului). E şi logic. Studenţii nu vor să raporteze ceea ce consideră normal.
Situaţia creată contravine nu doar normelor etice, ci şi tuturor actelor legislative care se referă la organizarea şi realizarea procesului de instruire în universităţi.
Prevederi şi sancţiuni
Majoritatea universităţilor au Coduri de Etică (ASEM, USM) care interzic categoric orice formă de corupţie, plagiat sau copiat. Şi apropo, contractul de studii prevede o clauză prin care studentul menţionează că a luat cunoştinţă şi se obligă să respecte prevederile codului de etică. Pe lîngă aceasta, şi Statutul universităţilor prescrie clar că orice încălcare a normelor de etică şi morală atrage sancţionare pînă la exmatriculare, fără drept de restabilire.
Regulamentul de organizare a studiilor în învăţămîntul superior în baza sistemului Naţional de Credite de Studiu stipulează clar că, în cazul când este surprins copiind, studentul trebuie să obţină notele 1 sau 2. Iar în cazul tentativei de a trece în mod fraudulos de un examen, studentul poate fi exmatriculat.
Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de finalizare a studiilor superioare de licenţă prescrie:
- Excluderea de la examen a studentului care copiază;
- Eliminarea studentului de la examen, fără dreptul de a-l susţine repetat, în cazul depistării unor acţiuni/tentative de corupţie, inclusiv traficul de influenţă.
Dar cît de aplicate sunt aceste prevederi în realitate? Cîţi studenţi cunoaşteţi, care au fost exmatriculaţi pentru tentativă de oferire de mită? Sau cîţi au fost scoşi din sală pentru tentativă de a copia la un examen de licenţă? Cîţi au fost sancţionaţi pentru încălcarea Codului de Etică?
Aceasta însă este doar o parte a problemei, existînd şi cea de responsabilitate şi netolerare a fraudelor academice şi corupţiei. Timp de aproape 7 ani de cînd există Linia Fierbinte a Centrului Naţional Anticorupţie (fostul CCCEC), a fost înregistrat doar un singur apel telefonic din partea profesorului căruia i s-a propus mită. Nu este foarte populară această practică nici în rîndurile studenţilor…
Soluţii
Pe de o parte, studenţii pledează pentru înăsprirea pedepselor pentru cei implicaţi în cazurile de dare/luare de mită, iar pe de alta, nu raportează asemenea cazuri şi consideră normale practicile de plagiere şi copiat. Totodată, există şi prevederi juridice clare, care însă sunt mai puţin aplicate în practică. În aceste condiţii se impun cîteva soluţii posibile:
– Realizarea unor campanii publice orientate spre neacceptarea plagiatului, copiatului, mitei (drept exemplu este campania „Nu Copia!” http://www.facebook.com/pages/Nu-copia/450758028339826).
– Descifrarea concretă a sancţiunilor în caz de plagiere, copiat, oferirea de mită, apelarea la cunoscuţi, pentru a obţine anumite favoruri etc. şi înmînarea acestei informaţii fiecărui student (pentru ca studentul prins copiind în timpul examenului, să nu strige „nu aveţi dreptul”, „am să scriu o plîngere pe dvs.” etc.).
– Informarea clară a studenţilor privind algoritmul de acţiune în caz de solicitare de mită, descoperirea unei situaţii de fraudă academică comisă de studenţi-profesori (copiatul, plagiatul etc.)
– Încurajarea creativităţii, efortului individual şi a principiului meritocraţiei în rîndul studenţilor.
