Uneori mă şochează ceea ce văd, nu găsesc cuvinte pentru a explica prostia oamenilor. Spre exemplu, cazul când microbuzul este arhiplin, nu mai poţi închide uşa, ceilalţi te trimit la origini, iar tu ca nebunul împingi şi, ca ţicnitul strigi : “încă oleacă, încă oleacă”, de parcă acea leacă este unica soluţie pentru a ajunge acasă, la serviciu sau mai ştiu eu unde.
Cu o săptămână în urmă, un şofer de pe ruta 113 a refuzat să ia oameni fiindcă deja toate locurile erau ocupate. La staţie coborâ o doamnă, iar unui bărbat care dorea să se urce, şoferul îi spuse: “cobori, nu iau pe nimeni, după colţ este poliţia şi nu vreau probleme”. Ohooo mă rog, devin exemplari, mă gândii eu. Dar nu reuşesc să găsesc o explicaţie situaţiei, câci şoferul frânează, deschide uşa şi urcă două domniţe…mdaaa asta ce-o fost, nu mai luam pasageri?
Astăzi, serialul Santa Barbara mi- a rezervat un scenariu şi mai chic. Nuştiu cum se face, dar rar mă aflu printre personajele care stau în picioare, norocoasă?- nu prea
La Gara Feroviară se opreşte marshrutka, deşi vreo 10 persoane erau în picioare, se ma urcă câţiva. Ce văzui? Un domn care nu urcase încerca să închidă uşa…nu a reuşit. Coboară şoferul marshrutshii, apucă brutal două doamne şi le trage afară, închide uşa şi plecat-am la Ciocana.
Nu că aş fi împotriva cuiva, aseară şi eu m-am plimbat câteva cartiere bine-merci lipită de parbrizul marshrutshii, cum ar fi spus o prietenă: am stat pe labavaia(în rusă ar fi лобовое стекло, dar moldovenii ştiu ce spun, sunt ingenioşi).
În cazuri similare îţi dai seamă că tara asta e plină de porci, oameni needucaţi, oameni care nu respectă pe nimeni, nici pe sine măcar, brutali, demenţi şi lista ar putea fi mare, dar mă opresc aici.
Vă doresc călătorii plăcute şi niciodată să nu staţi pe labavaia
