foto: https:
Dragostea este cel mai profund sentiment ce menține viața pe pământ. Fie că suntem la început de relație, fie că avem ani buni de cînd suntem împreună, fie că suntem căsătoriți, mereu trebuie să-i spunem jumătății noastre cît de mult o iubim.
Doar o iubiți? O poezie de dragoste ar fi cred că cel mai potrivit dar, fie că voi o compuneți sau o ,,furați’’ de la Eminescu sau Micle. Iată cîteva recomandări:
… și nu uitați de TE IUBESC
1.Poem
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?..(Nichita Stănescu)
2. Dacă tu ai dispărea
Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca nebun pe mare.
Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.
Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai şi umblă, Galatee !
Dacă tu ai dispărea
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.
Să te fac din ţurţuri reci
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă…
De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frîngeri
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.
Şi pe urmă aş pleca
Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.
Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumï !(Adrian Păunescu)
3.Te port în mine
Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port în trup, în sânii albi și grei,
Cum poartă rodia sămânța ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfințit,
Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.
Și port la gât, neprețuit șirag,
Strânsoarea cald-a brațului tău drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
În cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumina rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poamă aurită de smochin,
Te port în brațe, horbote subțiri,
Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu și-n vis.(Zorica Latcu)
–
4. Iubire
Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăşi eşti,
Decât libertatea mi-eşti mai dragă –
Fără voi, ca un ocnaş trăieşti.
Te iubesc cu toată nebunia,
Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roţi,
Te iubesc mai mult decât se poate,
Cât de mult – să înţelegi nu poţi.
Fără noimă te iubesc întruna,
Şi când beau şi-atunci când spun prostii;
Mult mai mult decât pe mine însumi
Te iubesc. Vreau sigură să fii.
Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare
Decât toate cele pământeşti,
Mi-eşti şi decât muzica mai dragă,
Pentru mine, muzica – tu eşti!(Evghenii Evtușenco)
–
5.Amândoi
Minunea noastră simplă e că iubim mereu
cu tainica uimire traită-ntâia oară;
că ne aflăm alături la bine și la greu,
senini când zarea poate și pentru noi să moară.
Minunea nostră simplă e darul de a ști
ce-i dor, și ce-i tristețe, și ce-i singuratate –
Minunea noastră simplă e c-am ramas copii
și ca la fel rămânem cât inima ne bate.(Corneliu Șerban)
–
6. Atât de fragedă
Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.
Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc –
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,
Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.
Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.
Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.
Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană –
Unde te duci? Când o să viï?(Mihai Eminescu)
–
7. Să pot întinde mâna
Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte șuvițele le-aș da,
Senină să ramâie, curată ca un crin,
Icoana de iubire la care să mă-nchin.
Dar tu ca un luceafar departe strălucești.
Abia câte o clipă în cale-mi te ivești,
Apoi dispari; și-n urma rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.
–
8. Mă urăsc fiindcă te iubesc
Ești cea mai frumoasă de pe Pământ
Ești cea mai dulce fată din lume
Ești cea mai pura ființă
Ești cea mai deșteaptă creație a Domnului
…..dar eu,
Urăsc frumusețea ta
Urăsc dulceața ta
Urăsc puritațea ta
Urăsc creația Lui
Mă urăsc pe mine,
Mă urăsc pentru că nu văd fără tine
Mă urăsc pentru că nu simt fără tine
Mă urăsc pentru că nu înțeleg fără tine
dar mai presus de toate….
Mă urăsc fiindcă TE IUBESC ! (Grigore Vieru)
