Sunt 5 ani de când marele poet al neamului, sufletul poeziei de dragoste și mamă Grigore Vieru nu mai este printre noi. Nu mai este fizic, pentru că el trăiește prin poezia sa și prin frumosul cuvintelor lăsate, sursă de bogăție sufletească pentru fiecare om.
Astăzi nu plângem, ci ne amintim cu drag despre cine a fost Grigore Vieru și ce a lăsat în urma sa. Viața lui, curmată la 2 zile după tragicul accident rutier din 2009, nu a trecut în zadar. Ba mai mult, Grigore Vieru a readus puterea și lumina spiritului de om iubitor de țară, de mamă, de îndrăgostit și pasionat de frumos în fiecare dintre noi.
Iar cel mai mult acest lucru ne confirmă cuvintele sale ce rămân atât de actuale și poeziile care se regăsesc în fiecare suflet de om.
Citate și cuvinte cu sens:
– Ochii îs doi şi-s trişti, d-apoi inima, singură?!
– Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă.
– Poate că întradevăr ochii femeii iubite sunt marginea lumii.
– De ce mai suflu dimineaţa în promoroaca geamului, dacă nu se mai văd prin zăpadă urmele mamei?!
– Mama este începutul tuturor începuturilor.
– Nu sunt atâţia ochi pe pământ câtă frumuseţe în jur.
– Femeia este al cincilea anotimp.
– Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă.
– Chiar vântul răsfoieşte uneori cartea, boule!
– Deşi pământul se învârte mereu, m-am născut acasă.
– Sunt ochii mării frumoşi, dar mergem după apă la izvor.
– Poezia trebuie să ruşineze sufletul sărac, să-l pedepsească chiar.
Poezii:
De ce-ai fi tristă
Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist, De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.
Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.
Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
Frumoasa-ai fost si domnisoara,
Frumoasa ai ramas si doamna.
Te-albeste prima nea usoara,
N-o tainui pe sub naframa.
Frumoasa-ai fost si domnisoara
Si mai frumoasa esti ca mama.
Te bucura si nu fi trista,
Asa sunt toate randuite.
Frumoasa este orice varsta,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.
Casa Părintească
Ascultati-ma, surori, pe mine,
Si voi, fratii mei, ce va sfaditi:
E pacat, nu-i drept si nu e bine
Sa vinzi casa care te-a-ncalzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toti avem copii si vremea-i grea.
Insa cum sa vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-astepta?!
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
O vom da si vor schimba lacata
Si vor pune si ferestre noi.
Si trecand pe langa ea vreodata,
Va privi ca la straini la noi.
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
Vom pleca si noi canva din viata
Si parintii sus ne-or intreba
Ce mai face casa lor cea draga,
Cine are grija azi de ea.
A căzut cerul din ochii tăi
A cazut cerul din ochii tai
Si s-a farimitat.
A cazut de pe fata ta soarele
Si-a inghetat.
Incremenit e vintul cel racoros
Fara harnicele tale miini.
Cautindu-te pe tine,
S-au tainuit izvoarele-n tarini.
Ca un pom doborit
Insusi graiul
Parca se aude cazind.
Doamne, atit de singur,
Atit de singur
N-am fost nicicind!
Mi-e dor de tine, mamă
Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o sama,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mama.
Maicuta mea: gradina
Cu flori, cu nuci si mere,
A ochilor lumina,
Vazduhul gurii mele!
Maicuto, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor si omenie
Si cintec fara moarte!
Vint hulpav pom cuprinde
Si frunza o destrama.
Mi-e dor de-a tale brate,
Mi-e dor de tine, mama.
Tot casca leul iernii
Cu vifore in coama.
Mi-e dor de vorba-ti calda,
Mi-e dor de tine, mama.
O stea mi-atinge fata
Ori poate-a ta naframa.
Sunt alb, batrin aproape,
Mi-e dor de tine, mama.
Scrisoare din Basarabia
Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt.
În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi si vă sărut.
Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,-am fost minţit!
Cu pocăinţă nesfârşită
Mă rog iubitului Isus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate,-am spus.
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea tarziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.
Aflând că frate-mi eşti, odată
Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc şi arestată
Şi dusă-n ocnă la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnaşii scot şi astăzi sare
Şi nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.
Vitali Cipileaga
