Există o mulţime de obiecte folosite zi de zi despre care majoritatea dintre noi credem, în mod greşit, că au fost inventate în timpurile moderne. O scuză în favoarea celor care cred acest lucru ar putea fi faptul că au devenit accesibile publicului larg în secolele XIX sau XX.
Cu toate acestea, oricât ar părea de surprinzător, multe dintre aceste „invenţii moderne” au fost inventate şi folosite încă din antichitate, scriu colegii de la apropo.ro.
10. Protezele
Protezele reprezintă o speranţă pentru mulţi oameni de pe pământ care suferă de dizabilităţi. Cu ajutorul membrelor protetice, persoanele care au suferit amputaţii pot recăpăta funcţionalitatea normală a membrelor.
Dar nu lăsaţi complexitatea lor aparentă să vă înşele asupra datei apariţiei lor – ele au fost inventate cu mult înainte de naşterea lui Isus!
Cea mai veche structură de material rigid care putea susţine oase rupte descoperită de arheologi datează din perioada celei de-a cincea dinastii egiptene (2750-2625 î.e.n.). O altă mărturie în acest sens este descoperirea în Capri (Italia) a unei proteze făcute din lemn şi cupru, datată de arheologi ca având aproxinativ 2.400 de ani vechime.
Bineînţeles că protezele antice nu erau nici pe departe la fel de bune şi eficiente ca cele moderne, dar îşi „făceau treaba”. Introducerea protezelor moderne a început după ce chirurgul francez Ambroise Pare a introdus amputarea ca tehnică medicală.
9. Prezervativele
Prezervativele permit oamenilor să facă sex fără teama bolilor cu transmitere sexuală (BTS) sau a unei sarcini nedorite. Deşi unele comunităţi, cum ar fi Biserica Catolică, sunt împotriva folosirii lor, este de netăgăduit că mii (sau poate milioane, cine ştie) de vieţi au fost salvate.
Chiar dacă folosirea prezervativelor a explodat în anii ’80, când lume a devenit conştientă de pericolul HIV/SIDA, ele erau cunoscute şi folosite încă din antichitate, fiind găsite unele datate din anul 1000 î.e.n.. Acestea, spre deosebire de materialele folosite azi (latex, poliuretan) erau făcute din piele, hârtie de mătase impregnată cu uleiuri sau din coarnele tubulare subţiri ale unor animale. O altă diferenţă era că ele se foloseau până la distrugere.
Mai aproape de timpurile noastre, în secolul XV, medicul italian Gabrielle Fallopious a sugerat folosirea prezervativului, făcut pe atunci din pânză, pentru protecţia împotriva sifilisului.
8. Toaletele
V-aţi putea imagina o lume fără toalete? Haos, război, moarte şi, mai presus de toate, unde mai citeşti o carte sau butonezi tableta! Concluzia este că toaletele ne-au făcut viaţa mai sănătoasă, mai comodă şi mai civilizată.
Toaletele moderne au fost introduse pentru prima dată publicului în 1800. Thomas Crapper este creditat pentru inventarea toaletei cu bazin de apă, însă acest lucru este fals. Adevăratul inventator al toaletelor moderne este finul reginei Elisabeta I, Sir John Harrington, care le-a creat în 1586, ele fiind folosite numai în locuinţele regale. Este meritul lui Crapper de a fi introdus toaleta modernă publicului larg, ceea ce a creat confuzia.
Experţii au descoperit dovezi că toaletele erau folosite încă din anul 3000 î.e.n., iar unele civilizaţii, precum Harappan din India aveau chiar toalete în case.
7. Hârtia ihienică
Dacă tot am amintit de toalete, nicio baie modernă nu este completă fără un lucru esenţial – hârtia igienică. Acest obiect simplu, dar esenţial, a fost introdus în Statele Unite şi Anglia în anii 1800, dar a devenit cu adevărat popular în anii 1900, când toaletele de interior au început să fie folosite pe scară largă.
În ceea ce-i priveşte pe strămoşii noştri, aceştia foloseau pe post de hârtie igienică orice era convenabil: talaş, nisip, frunze, iarbă de mare, muşchi, fân, ferigi, scoici, coji de mere, lână, cânepă, dantelă şi chiar… pietre.
O menţiune specială pentru chinezi: aceştia au îceput să folosească hârtia igienică sin secolul Vi, chiar dacă la început doar la curtea imperială. Totuşi, ea a fost adoptată repede de restul populaţiei, astfel că, în secolul XIV, numai negustorii din provincia Zheijiang vindeau 10 milioane de pachete de hârtie igienică pe an.
6. Bateriile
Inventatorul bateriei moderne este Alessandro Volta. În 1800, Volta a reuşit să construiască prima pilă voltaică folosind plăci de cupru şi zinc.
Dar pila lui Volta nu a fost prima baterie din lume. Parţii, o populaţie ce locuia în jurul anului 250 î.e.n. pe teritoriu actualului Irak, sunt consideraţi primii inventatori ai bateriei. Bateria construită de ei consta în doi electrozi, de fier şi de cupru, scufundaţi în oţetul aflat într-un vas de lut. Chiar dacă nu se compară la performanţe cu cea a lui Volta, bateria parţilor funcţiona.
5. Cromarea
Cromarea, sau placarea cu crom, este folosită pendtru a face o suptrafaţă mai dură şi mai rigidă, pentru a creşte rezistenţa la coroziune dar şi pentru a uşura curăţarea şi întreţinerea. Tehnologia este relativ nouă, existând două patente, unul german din 1924 şi unul american din 1926.
Totuşi, în 1974, când au descoperit mormântul lui Qin Shi Huang Di în Shaanxi, China, cercetătorii au descoperit că nu este o tehnologie „de ultimă oră”, chinezii folosind-o de acum 2000 de ani.
Pe lângă cea mai mare colecţie de statui din teracotă, în mormânt se găseau o mulţime de arme, printre care arbalete, suliţe, topoare de luptă. ei bine, toate suprafeţele metalice din mormânt erau cromate!
4. Bomboanele mentolate şi pasta de dinţi
Ideea că produsele de igienă orală sunt relativ noi, pentru că însăşi igiena orală nu era luată prea în serios până acum câteva sute de ani este complet greşită.
Egiptenii, mai ales, aveau mare grijă de dantura lor, în principal datorită diverselor boli de care sufereau. Pritre altele, pentru a elimina mirosul urât al gurii, egiptenii au inventat bomboanele mentolate. Acestea erau făcute dein snirnă, tămâie şi scorţişoară fierte în miere şi modelate apoi sub formă de bile.
Când au realizat că doar mirosul plăcut al gurii nu rezolvă problemele, tot ei au inventat pasta de dinţi. Reţeta (copite de bou, piatră ponce, cenuşă şi coji de ouă arse) ne arată că nu avea un gust prea plăcut, dar, în schimb, funcţiona.
3. Chirurgia plastică
În zilele noastre, scopul principal al operaţiilor estetice este înfrumuseţarea sau îndepărtarea semnelor îmbătrânirii.
Acum 3000 de ani, doctorii hinduşi efectuau astfel de operaţii delicate, însă cu un scop total diferit. În cultura indiană, nasul este un simbol al mândriei. Se întâmpla destul de des ca războinicii să-şi deterioreze acest sensibil organ sau î multe cazuri, acesta sa fie mutilat în mod intenţionat (pedeapsa pentru adulter). În acele momente intrau în acţiune „plasticienii”, care reconstruiau nasul deteriorat. Pe lângă nasuri, medicii hinduşi mai operau cu succes lobii urechilor.
2. Automate pentru vânzarea produselor
În magazine, pe holurile instituţiilor, pe stradă, aproape că nu există un loc unde să nu existe „automate”. De la bauturi răcoaritoare şi sandvişuri până la ţigări şi bilete de loterie sau cartele telefonice, ele dau orice celui care introduce suma respectivă în aparat.
Cu toate acestea, acest aparat nu este deloc modern, având o vechime de mii de ani.
Heron din Alexandria, un profesor şi inventator grec care a trăit în tre anii 10 şi 70 e.n., a inventat automatul pentru vânzare ca un mijloc de a distribui, contra cost, apă sfinţită. Asta pentru că (la fel ca în zilele noaste?!) credincioşii luau mai multă apă sfinţită decât plăteau.
Aparatul era proiectat simplu dar eficient, el aliberând o anumită cantitate de apă.
1. Dildo-urile
Chiar dacă nu sunt indispensabile, la fel ca toaletele sau bateriile, dildo-urile oferă totuşi distracţie şi plăcere atât cuplurilor cât şi persoanelor singure. Mai mult, prezenţa lor pe prima poziţie a topului este dată de faptul că au o vechime cu mult mai mare decât a oricărui alt obiect prezentat până acum.
Cel mai vechi dildo cunoscut până acum a fost descoperit în 2005 în Germania. Având 20 de centimetri lungime şi trei centimetri grosime, a fost datat ca având o vechime de 28.000 de ani.
În 2010, un alt dildo a fost descoperit în Suedia. Pe lângă faptul că era mai „tinerel”, beavând decât 6-8.000 de ani, şi dimensiunile erau descurajante: 10,5 centimetri lungime şi doi centimetri diametru.
Ce nu au putut spune specialiştii este cine „beneficia” de serviciile acestei scule: bărbaţii, femeile sau ambele sexe. Este o întrebare la care trebuie să vă răspundeţi singuri, după ce vă puneţi imaginaţia la lucru.
