Viciile ascunse ale unor personalităţi istorice remarcante

Untitled-1

Istoria, după câte ştim, este scrisă de către învingători. Învingători în război, în bătălii sau în pariuri, nu contează. Contează faptul că odată cu istoria, sunt scrise şi bibliografiile persoanelor care cât de cât au fost celebre. Desigur, nu a existat nici o personalitate care ar fi fost atât de celebră precum e acum rapper-ul coreean Psy, probabil pentru că pe atunci lumea avea gusturi bune în muzică.
Istoria, la fel ca limba română, poate fi alterată şi modificată, dacă ai destulă logică şi sentiment al coerenţei şi, la fel ca fata aia drăguţă care îţi zâmbeşte, poate avea un schelet în dulap.
Dacă tot veni vorba despre fete care zâmbesc seducător…

#1. Ecaterina de Medici, călăul din Florenţa

4Catherine-de-medici

“Nu e de mirare că Henri a murit atât de tânăr. Probabil gătea foarte prost.”

Ecaterina de Medici, renumita regină cu faţă osoasă şi ochi bulbucaţi, care a ţinut piept unei ţări întregi, rămasă văduvă în urma morţii regelui Henri al II-lea. Cu toate că avea trei fii moştenitori, Ecaterina reuşeşte să rămână la putere, invocând vârsta nepotrivită a lor. Cu toate acestea, Francisc al II-lea reuşeşte să ajungă la putere în 1660, la vârsta de 15 ani, bolnav de tuberculoză. Un an mai târziu, Francisc moare, în circumstanţe necunoscute, lăsând tronul în mâna Ecaterinei, care avea să conducă Franţa timp de aproape 30 de ani.

poison

“Dragă Francisc, nu uita să îţi iai medicamentul înainte de somn. Insist!”

Aparent, nu e un lucru chiar atât de rău. Adică, când a fost matriarhatul un mod de conducere diabolic? În afară de “mereu”, desigur. Până aici, pare a fi totul în firea lucrurilor: o regină la conducere, mituirea prin “toleranţă” a persoanelor importante din stat şi lupte continue între reprezentanţii religiilor catolice şi protestante.
Încercând să evite războaiele religioase şi să-şi asigure loialitatea populaţiei, ea porneşte într-un turneu prin ţară.Revenind din acel turneu, în 1562, cu ajutorul Ducelui de Guise începe a ucide protestanţi în Paris, de regulă, invitaţii la nunta imaginară fiicei ei.Odată ajunşi în Paris, cei 3000 de invitaţi au ieşit pe străzi în aşteptarea unei sărbători, dar tot ce au putut găsi au fost lamele săbiilor şi urlete de bătălie.

Ei bine, poate nu e o faptă atât de condamnabilă, alţii ucideau cu mult mai mult în numele religiei, Templierii, de exemplu, dar pun pariu că ei nu ucideau amantele soţilor după moartea lor, cum o făcea Ecaterina.
Sânt zvonuri conform cărora ea ar fi făcut baie în sânge de fete virgine, pentru a rămâne tânără, dar nu există nici o dovadă despre asta, până când.
Şi dacă tot veni vorba despre setea de sânge….

#2. Winston Churchill, prim-ministrul însetat de sânge

foto

“Spiritul englez. Dacă nu e Wisky, e mitraliera.”

Cu toţii îl cunoaştem pe Sir Winston Leonard Spencer Churchill, renumitul ofiţer, istoric, scriitor, artist şi prim-ministrul Regatului Unit în perioada inter şi postbelică. Dacă astea nu sunt îndeajuns pentru a-l glorifica, a primit şi Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1953.
Anul 1945. Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toată atmosfera paşnică, lumea se afla în pragul celui de-al Treilea Război Mondial, din cauza unui plan nebunesc din partea unei ţări Europene (nu era Republica Moldova, la sigur). Acest plan presupunea un atac surpriză asupra forţelor sovietice, cu scopul de a “impune voința aliaților occidentali” asupra sovieticilor și de a-l forța pe Iosif Stalin să-și onoreze acordurile încheiate în ceea ce privește viitorul Europei Centrale. Planurile de atac aveau numele de cod “Operation Unthinkable” sau “Operaţia inimaginabil”.

stalin

“Pew-pew”

Dar nu ambiţiile şi curajul lui Stalin au fost catalizatorii acestui plan, ci ura lui Churchill faţă de comunism şi tot ce era legat de el, printre care şi Stalin. Pe lângă toate astea, Churchill mai era şi paranoic, cum se poate deduce din scrisoarea sa către Anthony Eden:
“Lucruri teribile s-au întâmplat. Un val de dominaţie rusă se îndreaptă spre noi. După ce războiul se va termina, Uniunea Sovietică va include provinciile Baltice, Germania de est, toată Cehoslovacia, o parte mare din Austria, toată Iugoslavia, România şi Bulgaria. Acesta este cel mai melancolic eveniment din istoria Europei. Trebuie să ne îndreptăm speranţele spre o confruntare rapidă şi prematură împotriva Rusiei.”
Planurile de atac au fost preluate şi dezvoltate de către Forţele Armate ale Regatului Unit, dar au fost respinse sub pretextul efectivului mic de luptă, în comparaţie cu forţele ruse. Winston a găsit rapid soluţia, şi anume înarmarea a 100 mii de soldaţi germani capturaţi.

drunk-russian-crop

“Încercaţi voi să luptaţi cu ăştia.”

Cu toate acesta, Operaţiunea “Inimaginabil” a fost catalogată drept “primejdioasă” şi a fost respinsă definitiv pe 22 Mai 1945.
Aceeaşi denumire, (Operation “Unthinkable”) a fost utilizată de către Britanici pentru unele planuri de apărare a insulelor din Pacific împotriva atacurilor ruşilor, care totuşi nu au avut loc.

#3. Wilhelm Cuceritorul, soţul ghinionist

WILHELM-CUCERITORUL--CCA-1028-1087-

“Drăguţo, vreai să vezi colecţia mea de săbii?”

Probabil aţi auzit (dacă aţi pierdut timpul la orele de istorie, în loc să deveniţi cineva, fumând după colţ) despre William Cuceritorul, William I al Angliei sau William de Normandia, duce al Normandiei, iar mai apoi regele al Angliei, ambele la începutul secolului XI. Wilhelm şi-a obţinut titulatura de “Cuceritorul” după bătălia de la Hanstings împotriva armatei anglo-saxona a regelui Harold al II-lea din 1066,  după care a fost încoronat rege al Angliei. Împreună cu Matilda de Flandra. Soţia lui.

Acum, câte ceva despre Matilda. Matilda era fiica lui Baudouin al V-lea, conte de Flandra, sau Baldwin cel Blând, cum îi ziceau prietenii din cârciumi, şi era o fiinţă a naibii de încăpăţânată, şi directă.Matilda a fost prima, şi unica femeie, care i-a spus lui William în faţă (prin intermediul unui curieri) că el este un fiu nelegitim, un bastard şi în general un fitecine, şi asta ca răspuns la cererea lui William în căsătorie. Potrivit istoriei, după ce a auzit acest răspuns, William a mers din Normandia la Bruges, a găsit-o pe Matilda în drumul acesteia spre biserică, a dat-o jos de pe cal, a târât-o de cosițe și-a aruncat-o în stradă în fața însoțitorilor ei uluiți.

Un început promiţător pentru o căsnicie veşnică, care avea să dureze până la moartea Matildei. Partea stranie nu constă în faptul că William a avut putere să o coboare de pe cal, ci în faptul că Matilda, după acest incident, a refuzat să se căsătorească cu altcineva decât cu William.

Fiind fericiţi că au depăşit acest amantium irae mic, William şi Matilda s-au îndreptat spre altar (invitând preliminar 2 nănaşi şi 99 de cumătri, dintre care 98 parlamentari, al 99-lea fiind un preşedinte cu trecut judecătoresc). Doar că Papa Leon al IX-lea a refuzat să oficieze căsătoria, şi avea completă dreptate, Matilda fiind rudă de gradul 5 cu William. Spre final, după câteva discuţii şi galbeni scăpaţi de William pe jos, căsătoria a fost oficiată şi tinerii au plecat în luna de miere.

Căsnicia celor doi a fost considerată un ideal pentru mult timp, ei încercând să stea cât mai departe unul de celălalt. Asta până la descoperirea unor arhive dintr-un sătuc din Bruges, unde cei doi au trăit ceva timp. Conform acestor documente, (vezi “Bibliografii necenzurate ale unor oameni celebri” de Will Cuppy) William o bătea des pe Matilda, iar aceea, în schimb, în înşela cu un avocat flamand, Dl. Gerbod. Conform altor surse, la fel de dubioase, William ar fi ucis-o pe Matilda în bătăi, afirmaţii respinse de unii istorici, dar nu de toţi.

Dacă tot veni vorba despre amanţi, ştiţi voi oare totul despre…

#4. Ecaterina cea Mare,nimfomanca germană

eca

 “În legătură cu teorema Ptolemeică despre care discutam….”

Fiecare naţiune a avut o regină care a condus-o spre prosperitate. Englezii au avut-o pe Victoria Alexandrina, austriecii pe Maria Terezia a Austriei, Ungaria pe Maria Anna a Spaniei, iar noi, păi, noi mai avem până când vom deveni o naţiune. Oricum, Ecaterina cea Mare este aproape unanim acceptată ca regina care a înfiinţat prima Academie de Ştiinţe din Rusia, a creat câte un liceu pentru fiecare capitală de provincie, şi multe altele, cu toate că era de origine germană, născută sub numele de Sofia Augusta Frederica. Da, a fost o regină demnă de respect, dar pentru aşa nivel ridicat de muncă, trebuie să existe şi o odihnă corespunzătoare, şi Ecaterina a găsit-o pe cea mai distractivă.

Ecaterina s-a căsătorit la vârsta de doar 16 ani cu Petru, moştenitorul tronului rusesc, fiind chemată în Rusia de către mama acestuia, împărăteasa Elizabeta. A fost ignorată de către soţul său chiar din noaptea nunţii, când el a venit acasă spre dimineaţă, beat criţă, s-a căţărat pe pat încălţat, a strigat ceva fraze care s-ar rezuma la “Fă-mi un sandwich, femeie!”, apoi a căzut pe pat, adormind în zbor.

hus

 “Rusia. Tradiţii transmise din moşi-strămoşi”

Timp de câţiva ani Ecaterina a citit Analele lui Tacitus, Eseu asupra moravurilor și spiritului națiunilor de Voltaire, până când, după nouă ani, în urma mai multor discuţii intensive şi repetate cu Serghei Saltikov, Ecaterina a născut un fiu pe nume Pavel Petrovici. Petru a rămas surprins cât de tare semăna copilul atât cu Serghei cât şi cu el. A rezolvat problema trimiţându-l pe Serghei în Suedia, într-o misiune specială, iar copilul este dus în apartamentele regale.

Petru a demonstra cât de mult îşi iubeşte naţiunea, Ecaterina mai naşte un copil, déjà o fată pe nume Ana, care apare în urma dezbaterilor Ecaterinei cu Stanislaw-August Poniatowsk, un tip foarte inteligent, care cunoaşte mai multe limbi.

Au urmat un fiu pe nume Bobrinsky şi vre-o două fetiţe, născute după ce Ecaterina îl cunoscuse pe Grigori Orlov. După aceasta, nimeni nu a mai numărat copii care ieşeau din camera prinţesei, care îşi nota în Memoriile ei “Uneori mergi mai departe decât ţi-ai dori”. Şi toate acestea înainte ca Petru să ajungă împărat.

135731_articol

“Locul 1, 2, 3, 4….n, i se acordă Ecaterinei, care a luptat pentru visul său, şi a învins, de mai multe ori “

În 1762, după ce moare mama lui Petru, Elizabeta, el preia tronul şi se pregăteşte de războaie, când se trezeşte într-o dimineaţă cu Ecaterina în faţa palatului, având în spate o armată de amanţi. Peste câteva ore, Petru se afla în închisoare, iar Ecaterina devine împărăteasă, având înainte o lungă perioadă în care trebuie să achite armatei sale datoriile pentru susţinere.

După aceasta, a urmat o lungă perioadă de reforme intensive şi nopţi albe, având ca actori pe Ecaterina şi Grigore Potemkin, Grivori Orlov, Petru Zavadovski, locotenentul Zorici, Korsakov, Platon Zubov şi mulţi alţii. Costul total al cheltuielilor pentru acest “hobby” s-a ridicat la circa 92 820 000 ruble. După ce depăşeşti vârsta de 40 ani, nimic nu mai e gratis.

Stanislav Sava