Top 10 scriitori sinucigaşi

Sunt mare amatoare de mistică, horror etc… nu puteam să nu scriu asemenea articol…Cel puţin astfel puteam afla ce se ascunde dincolo de bestsellere şi cuvinte aşezate perfect pe foaie…

 

Dintotdeauna a existat stereotipul că oamenii de artă, scriitorii au uneori tulburări mintale, sunt instabili emoţional şi probabil aşa şi e, bunăoară toţi ştiu de Van Gogh, avea perioade de “non-creaţie” (prefer aşa să-i zic), caracterizate prin crize de disperare şi halucinaţie, cunoscut nu doar pentru capodopere ,ci şi pentru că şi-a tăiat o ureche în unul din aceste episoade şi a dat-o unei prostituate. William Blake, alături de Van Gogh, vlăstar al romantismului, era considerat nebun de către colegii săi.

Astfel, putem rămâne doar cu presupunerile, care au fost motivele ce i-a condus pe aceşti oameni geniali, spre auto-distrugere.

 

10. Jack London

Autorul renumitului “Colţ Alb” şi al “Călcâiului de fier”, Jack London a fost dintotdeauna straniu, un om cu aprige idealuri socialiste. Când mama sa fusese însărcinată cu el, a încercat să se sinucidă, dar glonţul a ratat ţinta. A crescut un revoluţionar, făcând presiuni cu scopul unor asasinări politice şi a genocidurilor, toate în dependenţă de dispoziţia sa. Alcoolic şi cu o predispunere spre sinucidere, se presupune că a murit de la o supradoză de morfină.

9. Kurt Vonnegut

Cunoscut datorită “Abatorului cinci”, o satiră a experinţei sale în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost probabil născut cu “seminţe de boli mintale”. Mama sa s-a sinucis în 1944, de o supradoză de somnifere. Suferă de depresie, iar în 1984 încearcă să se sinucidă. Propriul său fiu Mark, şi el a fost diagnosticat cu schizofrenie.

8. Hunter S. Thompson

Jurnalist şi autor american, cunoscut pentru lucrarea sa “Fear and Loathing in Las Vegas” şi drept creatorul jurnalismului Gonzo, un stil de jurnalism în care reporterii se implică în publicațiile lor până ce devin personaje centrale ale acestora, Hunter S. Thompson a fost de asemenea cunoscut şi pentru consumul de durată al alcoolului, LSD-ului, mescalinei şi cocainei, pasiunea sa pentru armele de foc şi antipatia pentru guvernul Statelor Unite. Thompson s-a sinucis pe data de 20 februarie 2005 la vârsta de 67 de ani, biletul de rămas bun, sunând în modul următor: “No More Games. No More Bombs. No More Walking. No More Fun. No More Swimming. 67. That is 17 years past 50. 17 More than I needed or wanted. Boring. I am always bitchy. No Fun – for anybody. You are getting Greedy. Act your old age. Relax – This won’t hurt.”

7. Sylvia Plath

Plath suferea de o teribilă depresie. În anii de colegiu încearcă să se sinucidă, înghiţind somnifere. Multe din experienţele ei nu tocmai frumoase, le descrie în autobiografia „The Bell Jar”. Totuşi tentativa de sinucid îi reuşeşte când îşi prinde soţul înşelând-o cu scriitoarea Assia Wellvill. În zorii zilei de 11 februarie 1963, la Londra, s-a sinucis dând drumul la gazele de la maşina de gătit, în timp ce copiii săi dormeau în camera alăturată. Avea numai 30 de ani şi a lăsat 2 copii… În 1982, postum primeşte premiul Pulitzer pentru volumul ”Collected Poems”.

6. John Kennedy Toole

Toole, profesor la Universitatea Tulane, încearcă să-şi publice cartea ”A Confederacy of Dunces”. Cu toate că avea talent, acesta avea să-i fie recunoscut decât după moartea sa, suferind de paranoie şi depresie acesta se sinucide în Biloxi, Mississippi, la doar 31 de ani, în 1969. În 1981, i se acordă premiul Pulitzer pentru ficţiune.

5. Edgar Allan Poe

Poe a dus o viaţă de boem, trăindu-şi propria tragedie, după ce îi moare soţia la doar 20 de ani (aceasta fiind şi verişoara sa), începe să consume alcool şi opium, şi totuşi acest mod de viaţă l-au determinat să scrie capodopere… Încearcă să se sinucidă în 1848. În 1849 este găsit căzut pe un trotuar în orașul Baltimore, în stare de confuzie mintală. Moare patru zile mai târziu, dar cauza decesului rămâne un mister, una din teorii este rabia (turbare).

4.Virginia Woolf

Celebrul său roman este “Doamna Dalloway”, ascunde teme ca bolile mintale, homosexualitate, şi existenţa în sine. A suferit de numeroase căderi nervoase şi a fost pentru scurt timp internată, în 1904, după moartea tatălui său. Mai tîrziu a raportat abuzuri sexuale din partea fraţilor săi vitregi, care au contribuit probabil la bolile sale psihologice. Cel de-al doilea război mondial i-a ”alimentat” durerea, i-a fost distrusă casa din Londra. Pe data de 28 martie 1941, Woolf s-a sinucis. Ea şi-a îmbrăcat paltonul, şi-a umplut buzunarele cu pietre şi a intrat în râul Ouse din apropierea casei sale, unde s-a înecat. Trupul Virginiei Woolf a fost găsit abia pe 18 aprilie. În ultima ei scrisoare către soțul ei, scria:
„Simt cert că înnebunesc din nou. Simt că nu putem trece din nou prin încă o astfel de stare groaznică. Şi de data aceasta nu mă pot însănătoşi. Încep să aud voci şi nu pot să mă concentrez. De aceea fac ce pare să fie cel mai bun lucru. Tu mi-ai oferit cea mai mare fericire care poate să existe. Nu cred că un cuplu ar fi putut sa fie mai fericit pînă cînd a venit această boală teribilă. Nu mai pot lupta. Ştiu că îţi stric viaţa, că fără mine vei putea lucra. Şi tu o vei face, ştiu. Vezi, nici nu pot să scriu cum se cuvine. Nu pot citi. Tot ce vreau să spun e ca îţi datorez ţie toată fericirea vieţii mele. Ai fost foarte răbdător cu mine şi incredibil de bun. Vreau să spun asta- toată lumea o ştie. Dacă cineva ar fi putut sa mă salveze, ai fi fost tu. Toate m-au părăsit cu excepţia încrederii în bunătatea ta. Nu mai pot continua să-ţi distrug viaţa. Nu cred că doi oameni ar fi putut să fie mai fericiţi decît noi.”

3.Raymond Chandler

Nu şi-a publicat prima nuvelă decât la 50 de ani. Era un alcoolic, irascibil şi predispus depresiilor. Când soţia sa a decedat (era cu 18 ani mai mare), în 1954, cade într-o prăpastie sufletească şi încearcă să se sinucidă. Raymond Chandler a murit în 1959, astăzi fiind catalogat drept unul dintre cei mai buni autori de romane poliţiste din secolul 20.

2. David Foster Wallace

Este cunoscut pentru nuvela “Infinite Jest”. Profesor într-un colegiu, acesta era iubit de către studenţi, cititori pentru modestia şi incredibilul său simţ empatic. Wallace a suferit întreaga sa viaţă de o depresie devastatoare, şi doar medicamentele îl mai ajutau să reziste. Realizând care este efectul negativ al antidepresantelor, încearcă să scape de această dependenţă, însă boala revine cu o mai mare forţă. Se spânzură în septembrie, 2008.

1. Ernest Hemingway

A suferit de boli mintale toată viaţa sa, analizând într-o retrospectivă acţiunile sale, unii psihologi spun că el avea tulburări de personalitate. Sigur este, că avea o boală ereditară rară (haemochromatosis) care provoacă o supraacumulare de fier în organism şi are nişte efecte secundare devastatoare. Deja în 1960, sănătatea îi era şubredă, nici un medicament nu-l mai putea ajuta. S-a sinucis, trăgându-şi un glonte în cap,în 1961. După moartea sa au urmat încă un şir de tragedii, tatăl, sora, fratele au cedat… Rămâne totuşi unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori americani din întreaga lume, laureat al Premiului Pulitzer în 1953 şi al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954.