Talent nedescoperit! Mihai Moraru, tânărul pasionat de poezie

Ceea ce ne propunem noi să facem este să oferim o şansă oricărei persoane talentate să se afirme. Vrem să creăm un mediu în care cei care au o pasiune pentru artă să se poată cunoaşte şi să comunice între ei.

Fie că scrie, cântă, dansează sau pictează.  Ca scop, vrem să stimulăm creaţia. Cu alte cuvinte, vrem să facem ceva constructiv. Ambiţios, creativ şi talentat, Mihai Moraru are o pasiune pentru poezie și, atunci când are inspiraţie, compune. Are 21 de ani şi este student la Universitatea Tehnica a Moldovei.

A început să scrie de la vârsta de 11 ani. Afirmă că scrie în momentele când are ceva să zică, iar, câteodată cuvintele îi apar în gând. Poeziile sale au la bază mai multe teme de largă inspiraţie, dar în mare parte predomină fiorul dragostei şi senzația sumbră a  morții. Un adevărat geniu la doar cei 21 de ani!

10338910_671115362926072_1505186795_n

Dacă ar fi să enumăr ceea ce îmi place ați vedea o listă mare aici. Ca să o restrîng totuși, am să spun că aproape orice are potențialul de a-mi fi pe plac, dacă este susținut de niște circumstanțe potrivite.”, ne-a mărturisit Mihai.

Să nu mă judeci

Dacă-o să tac cînd totul plînge
Sau o să urlu cînd toți tac
De n-o să stau cînd spui “ajunge”
Să nu mă judeci, sunt bărbat.

Că rîd cînd nimeni nu mai rîde
Că mult prea des sunt fără somn
Că strig cînd nimeni nu aude
Să nu mă judeci, sunt doar om.

C-ascult atent cînd vocea-ți tace
De încetez a te privi
De-mi vezi în ochi sclipiri sărace
Nu judeca, nu te grăbi.

Și de cumva vre-o greutate
Mă va fi mult prea schimbat
De-oi căra prea mult în spate
Să nu mă judeci, eu n-o fac.

———————————

Trezește-te!

– Ridică capul, și privește…
Oamenii vin, oameni se duc..
Omul se mișcă – el trăiește
Dar tu, tu rămâi năuc.

Deschide ușa, ieși afară
Respiră aer poluat
Încă mai poți să fii om iară
Doar n-ai uitat…?!

Nu ești perfect, sunt situații
Când te greșești, și-auzi un ”nu”
– Dar ce, îți trebuie ovații
Ca să continui să fii TU?!

În jur e viață, nu pustiu
E timpul ca să îți dai seama,
Trezește-te, nu e târziu…
Du-te de-ți vizitează mama.

– Ridică capul, și privește…
Cum toți se-nvață a iubi
Omul iubește – el trăiește
– Începe și tu a trăi!

———————————

Per total sunt o persoană egoistă, dar dacă citind o poezie de a mea v-a trezit amintiri plăcute, dacă v-a învățat ceva, dacă a făcut să vă apară un mic zîmbet pe față sau liniște în suflet chiar și pentru un moment, atunci eu o să fiu bucuros știind că am făcut un bine.

Mihai, deţine şi un blog, unde putem să-i vedem şi apreciem lucrările: maimutza-roz.blogspot.com

———————————

Fără titlu!

Eu nu iubesc, nu te iubesc, îți spun așa cum este
Nu vreau, ascuns, ca adevărul, să fie de-amâdoi
N-am să-te mint, căci nu o meriți, deși știu că proteste
O să-mi aduci în apărarea, a ce e între noi.

Dar nu iubesc, nu am iubit, nici nu știu cum se face
Cu toate c-am vazut iubiri, și multe am citit
Dar cum pot să iubesc cu gîndul, cînd sufletul îmi tace
M-am învățat să strig în șoaptă, dar nu și de iubit.

Eu îți zîmbesc cînd îmi zîmbești, și toate asta-mi place
Eu te ascult cînd tu vorbești, cu drag și interes
Îmi place, cînd, cu mici săruturi, tu mă convingi a tace
Te vreau alături, te aștept, dar nu potsa iubesc.

Și dacă sincer, nu-nțeleg, ne trebuie iubire?
Ca să fim noi cînd suntem singuri, ca să fim fericiți?
Eu mă simt bine cînd, alături, și tu te simți bine
De ce să nu fim eu și tu? De ce să fim iubiți?

Eu te cunosc și te respect, și corpul tău îmi place
Și felul cum vorbești cînd, parcă, nimic nu ai de spus
Îmi place cum cu o privire, în suflet îmi faci pace
Și nu mai vreau nimic mai mult, atît îmi e de-ajuns.

Cînd mergi alene, obosită, spre corpul a-mi cuprinde
Mă faci să vreau ca fericire, și liniști să-ți aduc
Dar jur că-n toată firea mea iubirea nu se-acunde
Eu te-am ales lucind și-n fire, nu tulbur și năuc.

Eu n-am iubit, nici nu iubesc, nici nu știu de vre-odată
O să te bucur cu deliciul să-ncep a te iubi
Pot să-ți promit numai că, acum și viața-ți toată
Dac-ai să vrei, atunci, alături îți voi fi.