Surprize-surprize

O soție, dorind să-și împace bărbatul veșnic nemulțumit, într-o dimineață i-a fiert un ou și i-a prăjit altul.
-Tu cauți să mă indispui de dimineață? – a certat-o acesta la văzul micului dejun.
-Ce ai, omule? – ripostă soția. Când fierb ouă zici că vrei prăjite, când le fac ochiuri – ceri fiert. Azi ți-am fiert unul și altul ți l-am prăjit, nu ai de ce să te mai plângi!
-Da, așa e, dar trebuia să prăjești oul pe care l-ai fiert și să-l fierbi pe cel prăjit.

Așa se întâmplă că mai mult decât o țară a minunilor, Moldova e o țară a surprizelor.

 

An de an „zăpada ne ia prin surprindere iarna”, blocând drumul nu doar de la casă la serviciu, ci și de la inimă la inimă. Frigul ne îngheață nu doar geamurile mașinii, ci și zâmbetul de pe buze. Înghețul pictează fețe triste, în timp ce ar trebui să se ocupe de termopanele noastre.

 

Se „aruncă” mai mult poze/linkuri decât bulgări de zăpadă, se trag mai mult țepe decât sănii.

 

-Prea multă zăpadă!
-Prea frig!
-Prea repede se topește!
-Prea hapsâni vânzătorii!
-Prea scump bradul!

 

Napoleon, când era în exil pe insula Elba, se plângea bucătăresei sale că de fapt, condițiile climaterice l-au învins în Est, nu dușmanul.

 

Napoleon a fost luat prin surprindere, dar doar o singură dată, iar noi – an de an, aceleași statusuri triste, poze posomorâte, vorbe grele – poate prea grele pentru a fi suportate de pereții casei.

 

Mulțumiti pentru o iarnă frumoasă. E gratuit! Undeva mai la Sud e mereu același anotimp.