Noi muncim, nu gândim – prostia care face bine în afaceri

munca

În ciuda faptului că mai toate companiile promovează principiul potrivit căruia angajații sunt încurajați să dea dovadă de inițiativă, de originalitate și atitudine poroactivă, exista și o teorie care susține exact contrariul.

Este vorba în esență, despre miezul plin de savoare, al unei zicători care a făcut deja carieră pe meleagurile noastre: „noi muncim, nu gândim” – un soi de slogan care poate ascunde însa mai multe conotații decat ar părea la prima vedere.

Cel puțin aceasta este teoria economistului suedez Mats Alvesson, din cadrul Lund University, care susține că salariații absolut indispensabili pentru angajator, sunt cei care își țin gura și fac ceea ce li se spune.

Potrivit tezei lui Alvesson, „prostia funcțională și productivă” este de-a dreptul salutară în afaceri: absența reflecției critice din partea angajaților asupra deciziilor managerilor lor, ar putea îmbrăca astfel forma unei apatii controlate, grație căreia, productivitatea companiei se va înscrie rapid pe o curbă ascendentă.

Lipsa discuțiilor în contradictoriu, a explicațiilor îndelungate și a schimbului de polemici pe marginea oricărui tip de subiect, ar contribui la câștigarea de timp prețios și ar unge osiile mașinăriei organizaționale a firmei”, explică specialistul.

E limpede ca ideea lui Alvesson a devenit în scurtă vreme extrem de controversată în ambient business, dar „prostia functională” pe care o promovează economistul suedez, pare chiar să se demonstreze eficientă în sectoarele care oferă anumite servicii, precum cele de consultanță, în mass-media, sau în industria modei.

Este vorba așadar, de companii care activează în domenii ce nu au drept obiectiv satisfacerea unor nevoi fundamentale ale consumatorilor.

Ar fi cu adevărat catastrofal, desigur, ca cineva să încerce să aplice o asemenea paradigmă în sala de operație a unui spital, în industria aeronautică sau în transporturile maritime, spre exemplu – idee care ar putea trimite cu gândul la eventualitatea că strategia  ar fi putut fi deja probată pe Titanic…

 Roxana Iorgulescu