Gheorghe Urschi la un an după ce a suferit un atac cerebral. Regele Umorului este de nerecunoscut (Video)

Omul care a făcut să zâmbească o lume întreagă de un an n-a mai fost văzut în public şi este de nerecunoscut. Vorbim de marele umorist, actor şi scriitor, Gheorghe Urschi, care iese din noude după cortină, pentru prima dată după ce a suferit un atac cerebral, scrie prime.md.

În iunie, anul trecut, întorcându-se dintr-un turneu din România, Gheorghe Urschi a suferit un atac cerebral. Acea zi a tras o linie între ce a fost şi … ce este. A urmat un an de spitalizare şi luni de tratamente.

Costul pentru o zi de internare în spital era enorm, dar marele umorist a primit susţinere din partea prietenilor, colegilor şi a diverselor companii private. Aşa au fost acumulaţi bani pentru 4 luni de reabilitare la o clinică din Israel, unde actorul, care venise în scaun cu rotile, a fost pus pe picioare.

Apropiații artistului au declarat că puțini din prietenii maestrului de altă dată au venit să-l vadă după data de 10 iunie 2011. Mai mult, fiica artistului spune că a cheltuit sume mari de bani pentru reabilitarea tatălui său. 

O inregistrare de acum 2 ani

A muncit mult pentru a obține popularitatea. A adunat-o mergând din sat în sat, din scenă în scenă, nu s-a oprit niciodată. De-a lungul celor peste 40 de ani de activitate, a scris cărți și piese de teatru, a realizat numeroase emisiuni și concerte, a montat zeci de spectacole și a turnat trei filme. Este cunoscut ca scriitor, realizator și actor de miniaturi umoristice, unde ia în derâdere prostia omenească, rusismele, lenea, îngâmfarea, beția, corupția, ș.a.

„-V-a plăcut din totdeauna să faceți oamenii să rîdă?

-Da! M-am și certat pe chestia aceasta cu niște colegi deai mei care ziceau: “Atîta scop urmărești. Să rîdă lumea”.

Dacă asta e puțin, mai mult nu știu să fac. Cînd vedeam oamenii rîzînd în jurul meu aveam senzația că nu chiar degeaba ma făcut mama pe lumea asta. Este senzația care mă urmărește pînă în ziua de azi. În această sărăcie în care trăim și în această țară depopulată dacă merg într-un sat și adun două sute de oameni, jumătate bătrîni, jumătate tineri și ei rîd două ore cu mine, orice ar zice criticii, experții, elitarii care despică firul în patru, eu consider că știu să fac un lucru mare. Sigur aș putea să fac și umor pentru critici, să stea criticii în sală toți și elitarii, aceștia care gustă ceea ce ce nici nui, s-o scriu pentru ei. Și ei să recunoască în unanim că acesta e un mare talent, dar să nu rîdă nimeni. Prefer să merg acolo unde ride toată lume. Pentru popor, așa cum lucrez eu în scenă, înseamnă toți să rîdă, dar aceștia să zică: “Ei prostii. Se coboară la nivelul… coboară ștacheta!” Cobor tot și ridic tot, tot eu la loc. Dar să fiu auzit și cu oamenii aceia care stau două ore în sală de dragul meu să se întîmple ceva.”