Dacă nu-ţi miroase-a bine, ascultă-ţi nasul – e cel mai abil organ intuitiv

miros-nas

Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că nasul este cel mai abil organ intuitiv al omului, aşadar, dacă nu-ţi miroase-a bine, nu ezita să asculţi de ceea ce-ţi sugerează nasul tău.

Numiţi-l cum doriţi – instinct, fler, intuiţie sau pur şi simplu „nasul meu îmi spune că…”, dar un lucru e limpede: multe din acţiunile noastre sunt dictate de ceva ce nu are nici o legatură cu logica sau cu raţionamentul pragmatic.

Fiecare din noi se raportează într-un mod unic la aceşti stimuli greu de definit, iar nasul se pare că joacă un rol fundamental în acest context.

Capacităţile noastre olfactive sunt cele ce ne fac să ne apropiem cel mai mult de comportamentul animalic, sălbatic, în care primează instinctul de supravieţuire, foamea, atracţia sexuală şi alte porniri arhaice, necontrolate de raţiune”, susţin psihologii italieni de la Rizza Psicosomatica.

În natură, pentru mamifere, mirosul este esenţial: graţie acestuia se găseşte hrană, se evită predătorii sau se alege un partener.

Chiar dacă omul, de-a lungul evoluţiei sale, şi-a pierdut mult din abilităţile olfactive, se pare că undeva, în adâncurile noastre, ceva-ceva lucrează încă, din punct de vedere instinctiv, direct proporţional cu semnalele transmise de nas.

Dar tot nasul este cel ce ne poate da de gol în anumite situaţii stânjenitoare: o serie de gesturi spontane, cum ar fi atingerea involuntară a nasului în mod repetat, respiraţia precipitată sau pur şi simplu „strâmbatul din nas”, sunt semnale că ceva nu ne convine.

Patologiile aparatului respirator pot afecta grav chiar şi cele mai rezistente persoane, până la provocarea unor suferinţe deosebite, dar specialiştii nutresc convingerea că acest lucru nu se datorează numai faptului că suntem împiedicaţi să respirăm bine, ci şi pentru că, în astfel de situaţii, ne este blocat parţial, accesul la „resursele intuitive primordiale”.

Celelalte simţuri ale omului sunt, de sigur, la fel de importante, dar mirosul pare să se demonstreze unicul în masură să stabilească o legatură cu zona cerebrală responsabilă de deciziile instinctive.

Cum până şi Igor Stravinski obişnuia să afirme că „nasul e cel care face alegeri – un artist e doar un animal în căutare de delicioase trufe de pădure, pe care numai nasul i le indică”, să-i dăm ascultare şi să ne preţuim nasul la justa lui valoare, fără să ne „lăsăm duşi de nas”.

Roxana Iorgulescu