Dă-i omului puterea, ca să-i cunoşti caracterul sau faţa ascunsă a succesului

succes-taina

Despre ingredientele utilizate la prepararea reţetei succesului, mulţi specialişti se înghesuie să scrie teze, recomandări, sau chiar să propună harţi interactive, menite să ne călăuzească spre atingerea obiectivelor.

Dar când este vorba despre preţul care se plătește pentru a ne situa „pe creasta valului”, inspiraţia lor creativă pare să se estompeze cu desăvârşire, undeva, în vârtejul acela promiţător de nenumarate satisfacţii.

Sub profilul raportului dintre capacitatea de a ne împlini năzuinţele şi mulţumirea interioară generată de aceste realizări, se poate remarca, fără prea mult efort, că succesul, aşa cum este el perceput de lumea exterioară, nu are nici în clin nici în mânecă, cu fericirea.

Succesul în afaceri, spre exemplu, nu garantează neapărat şi succesul la sexul opus, iar orgoliul de a călători cu o maşina de lux – poate cel mai emblematic semn al succesului în viaţă pentru vecinii de casă – nu se aseamănă nici pe departe cu sentimentul de satisfacţie, pe care l-ai încercat când ai făcut primul tur cu bicicleta, alături de o persoană dragă.

Formula îndelung vehiculată a succesului, comprimată în matricea terminologică a celor trei elemente reprezentative – carieră, bani, putere – îşi are ascunzişurile şi capcanele ei de netăgăduit, care acţionează asemenea unei bombe cu efect întârziat, de pe urma căreia, te trezeşti într-una din zile, bătrân (nu neapărat ca vârstă), dezorientat şi sleit de vlagă.

Şi abia atunci îţi apare limpede ca bună ziua, preţul ameţitor al imaginii de odinioară. Căci despre imagine este vorba, la urma urmei, deci o chestiune de aparenţă.

Dar există şi un succes aparte, un succes care nu se ancorează în iluzoriile plaje poleite ale unui paradis inexistent, ci în răsplata impalpabilă a unei fapte bune, a unui proces creativ sau chiar şi a unei vorbe de duh, pe care tu însuţi te minunezi de cum ţi-a venit pe limbă, în locul potrivit, la momentul potrivit.

Este ceea ce încearcă să explice, într-un amplu material dedicat, psihologii italieni de la Riza Psicosomatica, subliniind importanţa conştientizării faptului că ambiţiile salutare sunt doar cele creative.

Pentru toţi cei ce doresc să-şi „facă temele” cum se cuvine, în perspectiva saltului către un tărâm presărat cu succese, iată în cele ce urmează, o serie de repere utile, menite să le netezească drumul:

  1. Fiţi pregatiţi pentru ciclicitate: în natură nimic nu se pierde, nimic nu se adaugă, ci totul se transformă – ideea că succesul poate fi menţinut la cote maxime pentru totdeauna, este pe cât de absurdă, pe atât de periculoasă;
  2. Fiţi discreţi pe cât vă este cu putinţă şi auto-ironici – succesul poate fi experimentat ca un eveniment personal, intim, privit cu o oarecare bună dispoziţie detaşată; a trăi bine, din plin, ziua care ne-a fost dată – acesta e un mare succes;
  3. Nota de plată vine oricum, mai devreme sau mai târziu, dar nu merită să intraţi în criză pentru asta – plătiţi şi păstraţi „bonul de casă”: vă va aminti să evitaţi pe viitor meniurile prea scumpe pentru portofelul vostru;
  4. Feriţi-vă de încăpăţânare – toţi cei ce şi-au imaginat la un moment dat că ar fi buricul pământului, au sfârşit cât se poate de prost: vezi lunga listă de dictatori intraţi (şi ieşiţi) din istorie;
  5. După toată tevatura aceea în care v-a aruncat, pentru o bună bucată de vreme, succesul, un pic de odihnă nu strică – vă va ajuta să vă recăpătaţi forţele şi să prindeţi din zbor următoarea ocazie, mai bine pregătiţi, mai maturi, mai elastici, mai relaxaţi.

Şi dacă tot am despicat firul în patru, să nu uităm de definiţia formulată de Winston Churchill, potrivit căreia, „succesul reprezintă abilitatea de a trece dintr-un eşec într-altul, fără a pierde entuziasmul”.

Roxana Iorgulescu