Nicoleta Cojocaru

Cojocaru Nicoleta

Made in Moldova.

Perfecţiunea – minciuna unei întregi industrii

O nouă mascara ce îţi face genele de 12 ori mai voluminoase, cremă anti-riduri ce întinereşte tenul cu 20 ani şi serumuri ce topesc centimetri de grăsime în cîteva săptămîni – aceste sintagme nu sunt preluate dintr-un film SF, ci din publicitatea unor produse mediocre, destinate maselor mari, dar cu preţuri exagerate. Noi le cumpărăm fără a fi siguri de autenticitatea şi eficacitatea lor, bazîndu-ne doar pe surse ce nu merită încredere. O mulţime de bani sunt aruncaţi în vînt; după calculele mele, un set întreg de cosmetice ar costa cîteva salarii.

Slăbim şi luptăm cu poftele noastre pentru ca în final, fail, să aflăm că băieţilor nu le plac fetele slabe. Iar femeile ce spun că urmează diete doar pentru dînsele… ar fi mai bine să recunoască un simplu adevăr – au nevoie de atenţie.

Mai este şi industria modei, care de-a dreptul impune trenduri noi în fiecare sezon. Astfel, fashionistele sunt nevoite să-şi reînoiască garderoba de cîteva ori pe an. Eu sunt adepta pieselor timeless: jeanşi simpli, tricouri şi cardigane. Nu pot accepta tendinţe ca outfituri întregi din piele, printuri animal colorate şi stofe metalice. Hai să fim serioşi, arată ieftin. Nu sunt sexy, mai degrabă vulgare.

Este timpul să ne formăm propria opinie şi să ne gîndim: oare merită efortul? Oare o anumită piesă vestimentară se potriveşte personalităţii mele? Trebuie oprită această zombare ce ne lipseşte de individualitate. Pune în funcţiune imaginaţia şi lasă mama-natură să facă ce are de făcut.

5 years în urmă | Comentarii citeşte >>

Intoleranţă

Ieri eram în faţa magazinului Gemeni, aşteptam o prietenă. Am observat un tip, care s-a oprit lîngă mine şi părea destul de liniştit, nimic din comportamentul lui nu mi s-a părut dubios. Apoi, a făcut un pas înainte şi a început a striga (vorbea rusa) despre cît de complexaţi, egoişti, înapoiaţi şi materialişti sunt moldovenii, că nu pot tolera comunitatea gay (după cîte am înţeles eu, însăşi el era homosexual). Paznicii din faţa magazinului arătau puţin speriaţi, oamenii ce treceau pe alături zîmbeau (nu înţeleg de ce). Sincer, nici eu nu ştiam cum să reacţionez.  Clar lucru, gestul său a fost exagerat şi mă gîndesc că nu era în toate minţile, dar sigur este şi ceva adevăr în spusele sale.

Suntem complexaţi pentru că nu avem educaţie sexuală, iar cîteva ore de biologie stîrnesc rîsul tuturor, pînă şi unii profi se jenează să vorbească despre sex. Iar atunci cînd mamele ajung cu fete de 15 ani însărcinate se întreabă unde au greşit. Au greşit de la bun început, cînd spuneau că bebeluşii sunt găsiţi în varză, cînd astupau ochii propriilor copii la filme ce au scene cu săruturi.

Suntem egoişti pentru că nu ne interesează nimeni şi nimic, relaţiile, prieteniile merg atît timp cît există folos personal. Şi dacă amicii mai vechi nu dau nici nu semn de viaţă, cu siguranţă totul le merge perfect.

Suntem înapoiaţi pentru că ne temem  să vorbim cu o persoană care are SIDA sau mai ştiu eu ce boală. Frica asta nemotivată vine din lipsa de informare. Ironic este că nu ne temem să mergem la un salon de manichiură, fără să fim siguri că instrumentele au fost prealabil dezinfectate, însă evităm persoanele ce nu reprezintă absolut nici un pericol.

Suntem materialişti pentru că nu avem nevoie de dragoste. Fetele nu mai spun „mă întîlnesc cu un bărbat frumos”, ele zic „ies cu unu cu Mercedes”. Chiar nu le mai interesează nimic înafară de bani? Atunci băieţilor le este foarte uşor – investesc într-un automobil şi anină  orice domnişoară.

Suntem intoleranţi deoarece o persoană gay este privită ca un exstraterestru. Printre problemele homosexualilor se numără şi dificultatea cu care se pot angaja în cîmpul muncii, de parcă viaţa personală le influenţează cumva productivitatea. Prostie.Suntem sălbatici.

Şi acum mă conving, nu este ceva în neregulă cu acel tip, ci mai degrabă cu noi toţi. Nu vrem s-o recunoaştem şi rămînem aşa cum eram: încăpăţinaţi, cu nasul pe sus şi limitaţi.
5 years în urmă | Comentarii citeşte >>

Nu despre modă şi bun-simţ

De ce ai noştri nu pun accent pe calitatea unui produs, ci pe preţul lui? Cine mai poate fi impresionat cu poveşti despre sume fabuloase cheltuite pe nişte nimicuri? Înţeleg, am trecut prin perioada sovietică, după zeci de ani de gri şi monotonie fiecare tindea să se afirme. Din acest motiv, probabil, anii 90’ au fost o perioadă în care se purta sclipici, culori, printuri inimaginabile. Intenţia era să demonstreze tuturor clasă şi starea materială bună. Ironic, au obţinut opusul.

A venit timpul să ne conformăm cu vremurile noi. Eu fac parte dintr-o generaţie foarte tînără, care ar trebui să gîndească diferit, să scape de complexele vremurilor demult apuse şi să evolueze. Nici vorbă. Priorităţile sunt aranjate cam în următoarea ordine: brand, tendinţe, apoi undeva la sfîrşit vine confortul şi calitatea. Iar dacă preţul nu este cumva de ajuns de mare,  îl creştem noi de vreo 3 ori şi povestim prietenelor despre shoppingul reuşit.

Iată un exemplu: mi-am cumpărat o pereche de balerini, pentru care am plătit 270 lei, iar o domnişoară cu papuci identici afirmă că i-a luat cu vreo mie de lei. Buuuun. Aici chiar este ceva foarte greşit în modul ei de a gîndi. Cred că e în regulă să-mi procur îmbrăcăminte ieftină, nu ascund asta şi consider că este nevoie de mult noroc, ochi bun şi îndemînă pentru a găsi cele mai bune reduceri. E mare prostie să plăteşti sume enorme doar pentru un nume, sau şi mai rău, să te prefaci că aşa ai face-o. Şi e penibil să vezi pe cineva în oraş purtînd fiiix acelaşi articol (mii de lei, ce să mai vorbim, exclusivitate şi unicitate).

De unde să vină schimbările cînd şi polobocul *tuse* mă iertaţi, cîntăreaţa Mariana Şura merge la Cannes cu o rochie kitsch de culoare alastru-alb-verde-roşu-negru-roz-cafeniu şi afirmă că e cumpărată dintr-un magazin scump. Orice femeie rafinată, cu simţ estetic îşi dă seama că nici nu miroase pe aici a scump. Chiar să fi vrut să găsesc o rochie mai urîtă, nu sunt sigură că mi-ar fi reuşi. Este pur şi simplu un dezastru.

Moldovenii sunt glamorous, moldovenii ştiu să se îmbrace, nu au nevoie de sfaturi şi critică constructivă. Încăpăţînarea, mîndria şi încrederea prea mare în propriile forţe – iată defectele ce ne frînează mult dezvoltarea personală.

5 years în urmă | Comentarii citeşte >>

Showbizul moldovenesc, pe scurt

Moldova nu are industrie muzicală, nici originalitate, nici stil. Totul se rezumă la nişte piţipoance de bani gata ce încearcă să copieze glamourul hollywoodian, însă în final culminează cu nişte apariţii penibile şi ieftine.

Ştim bine cît este de costisitoare lansarea unui interpret, cu textieri, compozitori, înscrieri şi videoclipuri. Din acest motiv, în showbizul nostru nu ajung adevărate talente, ci doar copii mofturoşi şi alintaţi cu părinţi bogaţi (exemplu: Grigor Diana, prinţesa pop basarabeană cu buze din plastic). Nu contează atît de mult că nu au talent, nu pot lega două cuvinte şi nu au o apariţie scenică demnă de un interpret, important e că mama are fată cîntăreaţă. Ce drăguţ.

Totuşi în Moldova se mai face muzică bună, puţină, dar atît de aproape sufletului meu. Am o listă de formaţii şi interpreţi pe care îi ador aşa cum sunt, nu prea cunoscuţi, simpli, dar ai noştri aparte. De exemplu Snails, Dara, Alternosfera, Carla’s Dreams, Gîndul Mîţei, Guz, Zdob şi Zdub, Dan Bălan, Sofia Rotaru, Studio One, O-zone sunt profesionişti adevăraţi. Şi chiar am observat că unii tind să nu-i aprecieze numai din cauza că sunt moldoveni, şi-au întipărit în cap ideea că la noi muzică de calitate nu poate exista. Bine că tot rahatul american de tipul Nikki Minaj, Pitbull si Lil Wayne are talent. Ce nu ar lansa aceşti indivizi, în cîteva zile vizualizările ating zeci de milioane (btw, iată cît de uşor pot fi influenţate masele mari, producţiile americane fiind băgate pe gît tuturor).

Încă ceva specific ţărişoarei noastre: la noi cei care vor să facă bani, lansează muzică de chefuială şi merg să cînte pe la nunţi şi cumetrii. Ei fac muzică pentru persoane trecute de 50 şi nu urmăresc tendinţele din afară. Ideea e că nici măcar nu cînta 100% live la astfel de evenimente, doar miaună deasupra înscrierii. Apoi mai şi primesc sume frumoase pentru prestaţiile lor jalnice.

Şi în final, pe lîngă lipsă de voce, mai vine modul în care vedetele noastre sunt îmbrăcate. Dan Boian – un adevărat douchebag, impresionează de fiecare dată cu strasuri, chepci demodate, cureluşe, pe scurt, tot kitschul concentrat într-un singur personaj. De ar fi el singurul. Eh.

Moldova are nevoie de schimbări radicale, urgent!

5 years în urmă | Comentarii citeşte >>