“Atâta timp cât există bărbați cinstiți și femei cu compasiune, omenirea nu e pierdută”

În 1973, după ce a urmărit distrugerile cauzate de către cele Două Războaie Mondiale și tensiunea dintre SUA și Rusia, care risca să distrugă întreaga planetă, un bărbat i-a scris unui scriitor în vârstă de 74 de ani despre faptul că și-a pierdut încrederea în umanitate.

În scurt timp, a primit un răspuns care demonstrează că încă mai există speranță în umanitate și că, de fapt, ea nicăieri nu a dispărut, doar că cerințele noastre au crescut.

Nu, omenirea încă nu e pierdută. Atâta timp cât există un bărbat cinstit, atâta timp cât există o femeie cu compasiune – infecția se poate răspândi, fără a transforma însă scena într-un loc desolat.

Noi nu vedem lumea așa cum este, noi vedem infecția care se răspândește între oameni și durerea pe care o provoacă. Noi nu vedem fericirea femeilor care au devenit mame, ci vedem lacrimile mamelor care nu au copii. Noi nu vedem succesul copiilor harnici, ci vedem eșecul celor leneși. Noi nu vedem partea verde a pădurii, ci ne concentrăm asupra uscăciunilor. Dar pădurea se curăță!

Trăim într-o lume care a scăpat aproape total de epidemii, în care mai puțină lume moare de foame și cu mult mai puțină de frig. În care mâncarea e doar un element al zilei, nu scopul ei principal. În care iarna e un moft al naturii, nu moartea a jumătate din bătrâni și infanți.

Speranța este lucrul care ne rămâne în timpurile rele. O să mă trezesc Duminică dimineața și o să pornesc ceasul vechi de pe perete, drept o constribuie ordinei și stabilității.

Marinarii au o expresie despre vreme: ei zic că ea e un adevărat mister și se poate schimba foarte brusc. Probabil la fel putem zice și despre societatea umană – lucrurile pot arăta urât, apoi norii se despart și totul se schimbă, câteodată foarte subit. Devine evident că rasa umană a făcut un adevărat tărăboi pe această planetă. Dar noi, oamenii, am sădit semințele bunătății, care așteaptă de mult timp condițiile necesare pentru a germina. Curiozitatea omului, înverșunarea, inventivitatea și ingeniozitatea lui l-au adâncit în probleme enorme. Dar putem doar spera că același calități îl vor ajuta să iasă de acolo.

Și-l vor ajuta. Norii care sunt acum asupra noastră sunt cauzați de rapiditatea cu care am fost surprinși de propriile noastre abilități. Am ajuns, în câteva zeci de ani, capabili de a distruge orașe întregi în doar câteva clipe, de a ucide milioane de oameni de la distanță și de a nimici ecosisteme întregi. Dar putem lecui aproape orice boală, putem hrăni aproape întreaga planetă și putem călători în Spațiu.

Omenirea nu a devenit mai rea. Noi nu am devenit mai brutali și e cu cu mult mai ușor să trăiești și să supraviețuiești, fără a te gândi ce-o să mănânci azi. Cerințele noastre, pe de altă parte, au crescut. Vrem ca toți oamenii să fie inteligenți, ca-n filme; să aibă compasiune, ca-n cărți; să fie frumoși, ca-n reclame. Dar realitatea e altfel. Atâta timp cât nu e totul ca-n filme, cărți și reclame, avem spre ce tinde. Avem un scop.

 Am fost luați prin surprindere de tehnologie, așa cum e luat prin surprindere un adolescent de dragoste – ne-am lăsat în voia ei, am încercat să stoarcem tot ce putem din ea, dar, la fel ca și un adolescent, o să ne maturizăm. Trebuie să ne maturizăm.  

Păstrează-ți entuziasmul, păstrează-ți speranța și pornește-ți ceasul vechi de pe perete pentru că mâine e o nouă zi. O nouă zi pentru umanitate.”

Yupi!

Hai să fim prieteni

Cu fiecare like noi devenim mai buni

Abonează-te!

Lasă-ne adresa ta de e-mail, iar noi vom avea grijă să primești cele mai bune articole de pe Yupi.md