10 lucruri mai puțin cunoscute despre vise


10. Și orbii visează
Oamenii care orbesc dupa naștere văd, în continuare, imagini în visele lor. Cei care s-au născut fără darul vederii sunt privați de această dimensiune onirică, dar se bucură de vise la fel de „vii” ca toți ceilalți, limitate, însă, la simțurile de auz, miros, gust și atingere.
9. Uităm 90% din tot ce visăm
La cinci minute după ce un om se trezește, el a uitat deja jumătate din ce a visat. După zece minute, 90% din amintirea visului a disparut. Poetul Samuel Taylor Coleridge s-a trezit într-o dimineață după un vis fabulos — indus, probabil, de opiu — și a așternut cu creionul pe hârtie descrierea „viziunii dintr-un vis”, ceea ce a devenit, ulterior, unul dintre cele mai apreciate poeme englezești: Kublai Khan. În timp ce scria, mai exact după cel de-al 54-lea vers, a fost întrerupt de cineva. Coleridge s-a întors să își termine poemul, dar nu și-a putut aminti restul visului. Poezia nu a mai fost niciodată terminată.
8. Toată lumea visează
Orice ființă omenească visează (excepție fac cazurile de tulburare psihologică gravă), însă bărbații și femeile visează diferit și au reacții fizice distincte. Bărbații tind să viseze mai mult despre alți bărbați, în timp ce femeile visează în mod egal despre femei și bărbați.
7. Visele previn psihozele
Într-un studiu recent asupra somnului, s-a constatat că subiecții care erau treziți la începutul fiecărui vis, dar li se permiteau, totuși, opt ore de somn, au experimentat dificultăți de concentrare, iritabilitate, halucinații și semne de psihoză, după numai trei zile de asemenea tratament. Atunci când, în sfârșit, li s-a permis un somn continuu și neîntrerupt, cu vise, creierele subiecților au recuperat timpul pierdut.
6. Visăm numai despre ce cunoaștem
Visele noastre sunt adesea populate de străini care interpretează anumite roluri, bine definite, dar care, deși poate e greu de crezut, nu sunt invenții ale minții noastre — acele figuri sunt figuri reale ale unor oameni reali, pe care i-am întâlnit cel puțin o dată pe parcursul vieții, dar pe care este posibil să nu îi mai recunoaștem și de care nu ne mai amintim.
5. Nu toți visează în culori
Reiese, din unele studii, că nu mai puțin de 12% dintre oamenii văzători visează exclusiv în alb și negru. Restul visează colorat. De asemenea, oamenii tind să aibă teme comune în visele lor, situații relaționate cu școala sau serviciul, urmăriri, alergare îngreunată și pe loc, experiențe sexuale, eșecuri, întârzieri.
4. Visele nu sunt despre ceea ce par a fi
Atunci când visăm despre un anumit subiect, este posibil ca visul să nu se refere tocmai la acel lucru. Visele comunică într-un limbaj simbolic și codificat. Mintea, inconștientă, încearcă să compare visul cu altceva, similar. Așadar, orice simbol ar alege visul, este foarte puțin probabil să fie vorba despre un simbol explicit, al însuși lucrului visat.
3. Dependenții care au renunțat la vicii au vise mai realistice
Oamenii care au fost mult timp fumători și s-au lăsat de acest viciu experimentează, se pare, vise mult mai vii decât ar avea în mod normal. În plus, Jurnalul de Psihologie Anormală relatează: În rândul a 293 de fumători abstinenți, într-o perioadă cuprinsă între una și patru săptămâni, 33% au declarat că au avut cel puțin un vis despre fumat.
2. Stimulii externi ne invadează visele
Se numește „încorporare onirică” și reprezintă experiența pe care majoritatea o avem, cel mai comun, atunci când un sunet din realitate se aude în vis și este cumva asociat unui element din scenariul visat. Un exemplu asemănător este acela al situației în care ne este sete, frig sau simțim o altă nevoie fiziologică în realitate, iar mintea noastră încorporează această nevoie în vis.
1. Suntem paralizați în timpul somnului
Fie că ne vine sau nu să credem, corpurile noastre sunt, virtual, paralizate în timpul somnului — cel mai probabil pentru a fi prevenită mișcarea lor în concordanță cu ceea ce se întâmplă în vis. Potrivit unor studii, glandele secretă un hormon care ajută la inducerea somnului, iar neuronii trimit semnale coloanei vertebrale, care cauzează relaxarea și, în cele din urmă, paralizia temporară a corpului.